O tuse care nu cedează după trei săptămâni, o lună, impune un consult la medicul pneumolog. Cea mai eficientă acţiune în cancerul de plămâni este intervenţia chirurgicală, care se poate face până la stadiul 3 B. Interviu cu medic primar conferenţiar doctor Irina Strâmbu, Institutul de pneumologie “Marius Nasta”
Florin Condurăţeanu: -Este fumatul căpcăunul care provoacă temutul cancer de plămân?
Dr. Irina Strâmbu: - Cancerul este o boală multi factorială, dar o cifră este sugestivă: dintre bolnavii de cancer bronho-pulmonar peste 85% sunt fumători. Printre factorii de risc, pe lângă cel principal, fumatul, se mai pot menţiona: poluarea, expunerea la radiaţiile ionizante. Bineînţeles că unii au şi un material genetic cu predispoziţie spre cancerul de acest tip, unii din familie au suferit de cancer pulmonar.
F.C.: - Ce rău aduce fumatul?
Dr. I. Strâmbu: - Ţigara conţine sute de substanţe cu efect cancerigen. Fumatul atacă mucoasa din aparatul respirator. În plus, sunt diminuate mecanismele de apărare împotriva substanţelor cancerigene. Pe suprafaţa mucoasei se află nişte cili mişcători, un fel de steguleţe care flutură şi înlesnesc eliminarea relelor aduse de substanţele periculoase. Fumatul distruge aceşti cili şi zonele văduvite de ei sunt expuse la agresiunea substanţelor nocive, iar aceste porţiuni rămase fără cili nu mai posedă mecanismele de autoapărare. Bărbaţii suferă mai mult de cancere pulmonare fiindcă ei fumează în număr mai mare de ţigări decât femeile. Cancerul pulmonar este o boală de regulă a vârstei medii, atacă mai ales în jurul vârstei de 50 de ani. Dar se constată că acest cancer bronho pulmonar se diagnostichează şi la vârste mai tinere, la 40 de ani şi chiar mai devreme, cu acele consecinţe că bolnavul tânăr are o formă cu dezvoltare mai rapidă.
F.C.: - Cât adevăr se află în acuzaţia că nefumătorii prezenţi lângă cei cu ţigara în gură sunt expuşi la cancere pulmonare ca fumători pasivi?
Dr. I. Strâmbu: - Nu s-au găsit date ştiinţifice care să ateste riscul fumătorilor pasivi. Există familii unde nu s-a fumat şi totuşi s-a descoperit la membrii ei au cancer bronho pulmonar.
F.C.: -Care sunt simptomele cancerului pulmonar?
Dr. I. Strâmbu: - Cancerul bronho pulmonar nu dă semne clare. Sunt simptome prezente şi în alte afecţiuni. O tuse care persistă mai mult de trei săptămâni, o lună, fără ameliorări impune controlul pulmonar. Ar mai exista unele semne ale cancerului pe lângă tuse, firişoare de sânge în spută, dureri în torace, şuierături la respiraţie, oboseală nejustificată, scăderea în greutate. Dar, repet, acestea sunt simptome şi ale altor maladii. Iar uneori aceste simptome sunt discrete şi oamenii ajung târziu la medic. Din păcate, 75% dintre bolnavii de cancer pulmonar ajung la spital în faze avansate ale bolii. Etapele de cotropire ale cancerului pulmonar sunt stadiile 1A, 1B, 2A, 2B, 3A, 3B şi, cea mai gravă, etapa 4. Până la stadiile 3B se poate interveni chirurgical. Cea mai bună atitudine este intervenţia chirurgicală urmată de citostatice. Cei care au putut fi operaţi au trăit şi peste 10 ani. Dacă intervenţia chirurgicală nu se mai poate face, terapia doar cu citostatice duce la supravieţuire doar spre cinci ani.
F.C.: - De ce medicii ordonă mai întâi abandonarea fumatului?
Dr. I. Strâmbu: - Este o condiţie pentru a întârzia agravarea bolii.Trebuie să se ştie că în multe boli şi în BPOC, acea bronşită cronică obstructivă cu enfizem, se impune lăsarea de fumat; nu se redobândeşte vechea respiraţie, dar se stopează deteriorarea capacităţii respiratorii. Să menţionăm că abandonarea fumatului are nevoie de timp pentru micşorarea riscurilor de cancer, abia la 10 ani de la renunţarea la ţigări fostul fumător ajunge la riscul de cancer al nefumătorului.
Radiografia rămâne o investigaţie care arată prezenţa cancerului, descoperă nodulii, tumorile. Dar unele forme, tumorile ascunse nu se descoperă doar prin radiografie. Testările impun un examen la tomograful computerizat şi un test la bronhoscopie.