1. Peștii cubanezi
Autor: Bogdan-Alexandru Stănescu
Editura: Trei, 2025
„Departe de a fi o încercare de analiză psihobiografică, cartea aceasta este mai curând o tentativă de unificare a doi versanți despărțiți aparent de o prăpastie: viața și opera, ca două jumătăți ale unui symbolon, ambele la fel de misterioase și de inepuizabile ca interpretare. Nu se explică reciproc, mai curând adâncesc misterul pe care-l constituie, pentru mine, Autorul. Eroii acestei cărți pătrund în clasor purtând solzii plini de culoare ai unei lumi dispărute, dar a cărei umbră își aruncă răceala asupra celei în care trăim. Sunt peștii mei cubanezi, a căror contemplare mă ajută să păstrez intact spațiul interior, în mod paradoxal, admirând modelul unor lupte purtate în lume. La fel de paradoxal, ochii care admiră solzii colorați ai peștilor le aparțin unor autori care nu apar de facto în carte, ci sunt prezențe fantomatice, filtre de lectură situate în afara clasorului, privind peste umărul filatelistului: Walter Benjamin, C.G. Jung, Mircea Eliade și, mai presus de toți, Michel de Montaigne.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)
2. Zsömle s-a dus
Autor: László Krasznahorkai
Editura: Trei, 2025
Traducere: Ildikó Gábos-Foarță
Undeva în Ungaria, într-un sat fără nume uitat de Dumnezeu, un bătrân electrician de 91 de ani, Józsi baci, hotărăște să trăiască rupt de lume, împreună cu câinele său, Zsömle (în română, Jimblă), iar serile să-şi bea liniștit ceaiul, contemplând asfințitul de pe terasa casei sale. Însă lumea nu vrea să-l dea uitării, astfel încât „curtenii“ lui, monarhiști înfocați, printre care şi un trubadur pe nume László Krasznahorkai, nu vor să-i facă voia, spunând că, fiind descendent al lui Genghis-Han şi Béla al IV-lea, ar putea să revendice tronul maghiar sub însemnele Casei Arpadiene. Prin frazele cu efect hipnotic, debordând de umor negru și sarcasm subtil, László Krasznahorkai construiește un roman despre absurdul politic și fragilitatea adevărului istoric, satirizând extremismul caricatural, monarhismul delirant și manipularea colectivă. Un text care nu doar avertizează (vezi mottoul cărții: „V-am zis eu!”), ci și râde în hohote amare, greu de șters din minte.
László Krasznahorkai (n. 1954) este unul dintre cei mai cunoscuți prozatori și scenariști maghiari contemporani. A absolvit filologia cu o teză despre opera scriitorului Sándor Márai, iar după definitivarea studiilor și-a câștigat existența ca scriitor profesionist. A avut o strânsă colaborare cu celebrul regizor maghiar Béla Tarr, în urma căreia au rezultat filme precum Satantango sau Calul din Torino. Este laureatul unora dintre cele mai importante premii din Ungaria și străinătate, printre care se numără Man Booker International Prize, Best Translated Book Award, National Book Award for Translated Literature sau Europäischer Literaturpreis. În colecția Anansi. World Fiction au mai apărut romanele Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim (2021) și Satantango (2022). În 2025, lui László Krasznahorkai i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură.
„Fără fantezie, viața ar fi cu totul altfel... cititul ne dă mai multă putere să supraviețuim acestor vremuri foarte dificile.” - László Krasznahorkai
3. Sus e numele meu, Ila
Autoare: Andreea Ionescu-Berechet
Editura: Corint, 2025
Romanul, construit asemenea unui bildungsroman, este inspirat din viața unei pictorițe cunoscute, Constanța Stratulat, bunica scriitoarei. Ila, o fetiță trimisă la orfelinat de chiar mama sa, rămasă văduvă de ofițer în Primul Război Mondial, se confruntă cu durerea excluderii, fiind aleasă tocmai ea din cele patru surori pentru a fi „dată”. Lumea crudă și nedreaptă a orfelinatului o însingurează, dar și apropie de unele fete. Desenul este însă cel care o ajută să supraviețuiască. Odată majoră, este admisă la Belle Arte și are parte de o vară magică la Constanța și Balcic, cu prietenii, amoruri și o maturizare rapidă.
O ficțiune istorică emoționantă care reușește să redea un parfum interbelic deloc edulcorat, altfel decât îl cunoaștem din romanele epocii.
4. Oameni care vor fi mereu cu mine
Autoare: Narine Abgarian
Editura: Humanitas Fiction, 2025
Traducere: Luana Schidu
Narine Abgarian ne oferă un roman învăluitor și liric ce reconstituie destinul unei familii armene de-a lungul mai multor generații. Între trecut și prezent, între durerea pierderii și lumina mereu nouă a speranței, romanul Oameni care vor fi mereu cu mine ne amintește că la temelia inimii noastre stau cei care ne-au iubit și ne-au ocrotit - cei care sunt mereu cu noi, pentru totdeauna.
Precum un covor armenesc căruia trebuie să îi găsești litera ascunsă în model ca să îi poţi desluși mesajul, și romanul de față aduce în prim-plan o figură simbolică: Fetița care nu vrea să își spună numele. Dacă o însoțești de-a lungul cărții și îi împărtășești aversiunea pentru grișul cu lapte, adorația pentru bunici și devotamentul pentru un măgăruș bătrân, deschizi încă o dată fereastra spre Berd: se gătește după reţete vechi, bătrânii poartă ciorapi de lână și îngrijesc animalele și livada, tinerii pleacă să studieze, se întorc (sau nu) în locurile natale, se fac profesori ori medici, se căsătoresc și aduc pe lume copii. Istoriile se amestecă, se suprapun, se completează, iar oamenii obișnuiți devin eroi ai supraviețuirii. Și primești, odată cu Fetița, singura lecție posibilă: aceea că iubirea e totul.
5. Cele patru mâini
Autor: Yan Lianke
Editura: Polirom, 2025
Traducere: Irina Ivașcu
Romanul este o alegorie a absurdului şi grotescului care au caracterizat Marele Salt Înainte, planul de industrializare forţată al lui Mao ce a dus la distrugerea agriculturii şi la moartea prin înfometare a peste 40 de milioane de oameni. Într-un lagăr de reeducare din nordul Chinei, patru intelectuali – Muziciana, Savantul, Scriitorul şi Teologul - sunt „reeducaţi” politic prin muncă, sub controlul unui straniu personaj preadolescent, cunoscut drept Copilul. Acesta impune legi draconice, dar şi un sistem de recompense şi pedepse şi îi încurajează pe deţinuţi să se toarne între ei. Dar, când superiorii cresc cotele de producţie agricolă şi industrială la niveluri de neatins, lagărul cade pradă anarhiei, intelectualii ajungând să-şi folosească propriul sânge drept îngrăşământ pentru sporirea producţiei de grâne. Apoi, când se instalează vremea aspră şi foametea, cu toţii sunt abandonaţi de regim, văzându-se nevoiţi să supravieţuiască pe cont propriu.
Roman finalist la Man Booker International Prize 2016
Premiul Franz Kafka 2014.
Yan Lianke s-a născut în 1958 în provincia Henan. A absolvit Universitatea din Henan în 1985, cu o dublă specializare, în ştiinţe politice şi pedagogie, iar în 1991 a obţinut o diplomă în litere la Institutul de Arte al Armatei Populare de Eliberare. A început să scrie în 1978, printre cele mai cunoscute romane ale sale numărându-se Iadul sentimentelor (1991), Scurgerea timpului (1998), Greu ca apa (2001), Bucuraţi-vă de viaţă (2004), distins cu Premiul Lao She, În slujba poporului (2005), Ding visează (2006), finalist la Man Asian Literary Prize 2011, Cele Patru Cărţi (2010), finalist la Man Booker International Prize 2016 şi nominalizat la Prix Femina Étranger 2012, Ziua în care soarele a murit (2015), Femei (2022). Acestora li s-au adăugat multe volume de povestiri – dintre care menţionăm Căminul fericit (1998), Zile, luni, ani (2002), pentru care i s-a decernat premiul Lu Xun, Harta cerului (2005) –, precum şi eseuri, cronici şi recenzii. Onestitatea şi dimensiunea critico-satirică a operelor sale au făcut ca unele dintre romanele lui Yan Lianke să fie interzise de cenzură. În 2014 scriitorul a primit Premiul Franz Kafka. La Editura Polirom au mai apărut: În slujba poporului (2010, 2024) şi Zile, luni, ani (2018).
6. Roma și Attila
Autor: Nick Holmes
Editura: Corint, 2025
Traducere: Adina Ihora
Istoria Imperiului Roman nu contenește să ne fascineze, aducând în prim-plan eroi, împărați, dar și adversari redutabili. Unul dintre cei mai înverșunați dușmani pe care i-a avut Roma a fost căpetenia hunilor, Attila. Contrar legendei țesute în jurul său, Attila nu s-a remarcat prin brutalitate, ci a fost o personalitate complexă și captivantă, un mare lider militar care disprețuia ostentația, aprecia curajul și prețuia loialitatea. Și-a condus nomazii de stepă mai la vest decât Genghis-han și Tamerlan și aproape că a distrus Imperiul Roman, însă ambiția sa enormă l-a doborât.
7. Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj
Autor: Haruki Murakami
Editura: Polirom, 2025
Traducere: Florin Oprina
Tsukuru are treizeci şi şase de ani şi multe-multe amintiri care nu-l lasă să-şi trăiască prezentul. Gândurile îl poartă adesea la o gaşcă aventuroasă din liceu, ai cărei membri aveau, în loc de nume, o culoare: fetele erau Neagra şi Dalba, iar băieţii Albastru şi Roşu. Al treilea băiat din gaşcă era el, Tsukuru, omul fără de culoare, al cărui nume înseamnă „cel care face”.
Tsukuru are treizeci şi şase de ani, este inginer şi are un vis: să construiască gări. Are însă şi o nefericire: se vede pe sine ca pe un vas fără conţinut, părăsit de toţi din pricina golului său lăuntric. Tsukuru îşi trăieşte viaţa în singurătate până în momentul în care o cunoaşte pe Sara. Ea îl ascultă, îi află nefericirile şi încearcă să-l ajute, îndemnându-l să plece în căutarea prietenilor din liceu şi să se-mpace cu ei. Abia apoi se va întoarce la ea şi o va iubi şi va fi fericit.
8. Ghidul călătorului în Anglia Medievală
Autor: Ian Mortimer
Editura: Corint, 2025
Traducere: Anca Irina Ionescu
Ghidul călătorului în Anglia medievală reprezintă una dintre cele mai surprinzătoare cărți de istorie socială pe care le veți citi vreodată: revoluționară prin concept, bine documentată și fascinantă prin portretizarea firii umane într-o epocă a violenței, a efervescenței religioase și a fricii.
9. Drumurile setei
Autor: Cédric Gras
Editura: Polirom, 2025
Traducere: Giuliano Sfichi
Începând din anii 1960, Marea Aral a scăzut necontenit. Pe atunci era a patra întindere lacustră din lume, cu o suprafață de două ori cât a Belgiei. Astăzi, din cauza marilor proiecte sovietice de irigație, s-a transformat în proporție de 90% în deșert. De la marginea pustiului unde zac ruginite vasele ce pescuiau odinioară în apele ei, Cédric Gras a călătorit de-a lungul Amudariei - anticul Oxos, care astâmpăra setea multor cetăți de pe drumurile mătăsii - spre izvoarele acestui fluviu mitic. În fostele republici sovietice prin care trece, cunoaște pescari braconieri kazahi, întâlnește culegătoare de bumbac uzbece, admiră ruinele cetăților antice, vizitează neverosimilul Așgabat, unde toate mașinile sunt albe, și reușește să pună aproape clandestin piciorul pe coronamentul barajului Nurek. Peste tot, apa fluviului este o miză de primă importanță, iar canalele construite de statele riverane încearcă să o deturneze către propriile oaze. Călătoria către izvoare se încheie pe „acoperișul lumii”: la capătul periplului său, autorul escaladează uriașul ghețar Fedcenko din Pamir, rezervor de apă al unei Asii Centrale deasupra căreia planează spectrul setei și, poate, și cel al unui viitor război al apei.