Am mai scris că în capitalismul adevărat, unde piețele conservă diviziunea muncii și are loc circulația elitelor nu prea ar trebui să stea la coadă.
În societățile contemporane cozile se văd că se fac la “produsele” oferite de stat. Adică, dacă ești obligat să declari în 30 de zile cumpărarea unei mașini ori a unei locuințe asta coincide și cu statul la rând. După cum se întâmplă, de altfel, și cu alte bunuri ce au legătură cu poziția dominantă a statului, pe care nu le poți achiziționa decât de la Poștă, de pildă.
În general, când nu ai libertatea de a alege stai la coadă. De aceea, nu e la fel de ușor să plătești impozite sau să obții ștampile cum ți-ai cumpără alimente de la supermarket sau cum ți-ai achita utilitățile.
Da, numai că și aceste ultime exemple conțin deficiente. De câte ori n-ați stat la coadă când voiați să vă schimbați contractul la furnizorul de utilități ori nu ați așteptat în spatele altor persoane pentru că nu erau suficiențe case deschise? Acest ultim exemplu a cam început să devină repetitiv nu doar la hipermarketuri, ci și la supermarketuri, și reprezintă încă o probă că în loc să-și aleagă clienții furnizorii, îi aleg aceștia din urmă pe ei. Îi orânduiesc militărește la coadă, fără a le oferi bunuri și servicii din abundență, ca nu cumva să se ducă prețurile în jos.
Mai important este însă că atunci când cineva stă la coadă și își consumă timpul, de fapt pierde bani, știți zicală: Time is money! Cu alte cuvinte, mergem într-un magazin mare unde un produs e mai ieftin, dar pierdem timp, deci bani, care-l fac la fel de scump precum acela pe care l-am achiziționa dintr-o prăvălie mică.
Ce se întâmplă însă? Timpul nu este important în statele sociale? Și când controlul devine funcția-scop, nu-s importante productivitate și piețele? De aceea se măresc continu taxele, care distrug capitalismul, așa cum observa chiar Marx, și companiile rămân cu poziție dominantă și după privatizare?