Un pas este mai vioi, al doilea pas cu piciorul stâng e nesigur, ca o încurajare spusă de formă. Moş Grigore vine agale de la chioşcul alimentar din colţ. În mâna cu degete îndoite ca vreascurile de atâta udătură în tranşeele frontului ţine două conserve de peşte şi deasupra un pachet de Carpaţi fără filtru. “Îi plac scrumbiile şmecherului de motan, de se linge pe buze un sfert de oră. Miorlăilă stă lângă mine şi când sap grădina. Nu mai am pe nimeni, doar el toarce peste singurătatea mea, doarme pe pieptul meu”. În azilul de bătrâni, cea mai grea boală este uitarea din partea neamurilor, tristeţea sâmbetelor şi duminicilor când nimeni nu-i cheamă pe bătrâni în sala de vizite. Este o pâclă în inimă din pricina însingurării, chiar dacă în casa de bătrâni trăiesc destul de bine îngrijite 36 de persoane. Tanti Lucreţia vorbeşte mult, e doar o bravadă, în ochi se citeşte mai degrabă tăcere. Ameţeşte din cauza tensiunii şi-şi aşază capul pe pernă. De sub pernă se aude un piuit, tanti scoate de acolo un căţel de cauciuc, o jucărioară din aceea de la librărie, care piuie când o apeşi. “Le-am lăsat nepoţilor casa, cu o singură rugăminte, să păstreze în curte câinele, a doua zi l-au dat la hingheri, mi-e dor de el şi mă păcălesc cu jucăria asta de cauciuc”. O bătrânică refuză tot ce înseamnă lumea din jur. Stă în pat, cu faţa la perete, şi nimeni n-a putut s-o scoată din muţenie. Colegele de la casa de bătrâni i-au aflat povestea. În tinereţea ei, când a deschis uşa, a găsit pe preş un bebeluş în scutece, cu un bilet scris cu litere tremurate, “vă rog s-o botezaţi Rodica”. Rodica a fost iubită, alintată, a ieşit ingineră şi, fiind prea ocupată, a trimis-o la azil pe cea care a luat-o din scutece. Nu i-a adus niciodată vreo eugenie. Cu trei luni în urmă, s-a instalat în azil o femeie slabă, plină de viaţă, care vorbea prea tare. “Ce-i atâta linişte, să facem o brigadă artistică, am ales şi primele cântece, O sole mio şi Ţărăncuţă, ţărăncuţă”. Mergeau repetiţiile, însă, într-o vineri, Coana Florica a întârziat. Se culcase seara neobişnuit de devreme şi dimineaţă nu s-a mai trezit. Lângă noptieră, chitara o aştepta degeaba.