Reunită în prima sesiune a anului 2017, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și-a ales noua conducere, în cadrul căreia senatorul Titus Corlățean este vicepreședinte al acestui important organism al UE. ,,Din respect pentru România’’, este expresia pe care comunicatul oficial o folosește pentru a motiva această alegere. Firește, aceasta aparține vocabularului diplomatic și, poate, pentru anumiți despicători de fir în patru, ea nu ar fi decât o formulă de politețe, de complezență… și cam atât!
Dincolo,însă, de asemenea prezumții tendențioase rămâne de reținut faptul că alegerea lui Titus Corlățean în această funcție s-a făcut luând în considerație valoroasa experiență pe care diplomatul și universitarul român a acumulat-o în aproape două decenii în care a îndeplinit atribuții importante în domeniu, domnia sa având, într-o anumită perioadă, și calitatea de europarlamentar. Cu alte cuvinte, atât cei care au avansat această propunere, cât și cei care au validat-o, au ținut seamă de fondul problemei și nu de unele situații particulare de care, într-o anumită conjunctură, anumite cercuri de interese s-au folosit pentru a-l blama și marginaliza pe diplomatul și omul politic Titus Corlățean. Mă refer, desigur, la cele petrecute la alegerile prezidențiale din 2014, când, după o campanie sistematică de denigrare, dacă nu chiar de hărțuire, a sa, Titus Corlățean și-a prezentat demisia din funcția de ministru al afacerilor externe. Făcând publică decizia sa în mod oficial și transparent, nu pe pagina de facebook!... Ceea ce, fără doar și poate, spune ceva anume despre personalitatea sa.
Mai mult, deși a fost determinat să demisioneze pe motiv că ar fi dorit să împiedice exercitarea dreptului de vot al românilor de peste graniță- ministerul de externe și, în mod special, titularul său fiind scoși singurii vinovați, în vreme ce Autoritatea Electorală Permanentă a fost albită cu mână calificată- Titus Corlățean nu a purtat ranchiună diasporei,așa cum ar fi procedat, poate, alții aflați în situația sa. Dimpotrivă, peste numai un an, l-am aflat, alături de senatorul Ben Oni Ardelean, angajat până la capăt în campania de sprijinire a familiei Bodnariu din Norvegia, pe care abuzurile unei auto-proclamate Poliții a copilului au despărțit-o de copii săi.
Avem, așadar, bune motive să considerăm că unul dintre foarte posibilele înțelesuri ale expresiei ,,din respect pentru România’’ este:,,din respect pentru cei pe care România i-a ales să o reprezinte în instituțiile Uniunii Europene’’. Iar, când fac afirmația, mă gândesc, în mod cu totul deosebit, la Ioan Mircea Pașcu,vicepreședinte al Parlamentului European, la comisarul european, Corina Crețu, la europarlamentarii Norica Nicolai, Viorică Dăncilă, Maria Grapini, la Victor Boștinaru și Mircea Diaconu și,deopotrivă, la mai tinerii lor colegi Claudia Țapardel, Andi Cristea, Victor Negrescu a căror prestație se bucură de o reală și binemeritată apreciere.
Nu aceleași lucruri le-am putea, din păcate, susține despre modul în care au ales să își exercite mandatul de europarlamentar sinistre personaje de nivelul Monicăi Macovei, acest rușinos etalon al urii, calomniei și al denigrării sistematice a României, în ultimă instanță, al subminării intereselor noastre naționale în Uniunea Europeană. Cea mai recentă dare în stampă fiind cea pe care notoria euro-pârâcioasă a regizat-o în fața Comisiei libertăți civile,justiție și afaceri interne a Parlamentului European, ajutată de Gabriel Liiceanu, nimeni altul decât ideologul și strategul exercitării,,dreptului de a huidui’’ ca supremă formă de exercitare a drepturilor cetățenești într-un stat eminamente democratic.
Se pare, însă, ca ultima reprezentație pusă în scenă de Monica Macovei și echipa sa de zgomote nu a avut efectul scontat, ceea ce ar putea fi un semn că audiența și cota de credibilitate a veninoaselor lor mesaje se apropie de prăbușire. Aș spune chiar că alegerea senatorului Titus Corlățean în calitate de vicepreședinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei,este o nouă și încurajatoare dovadă că expresia ,,din respect pentru România’’ se traduce:,,din respect pentru cei pe care România i-ai investit să o reprezinte în Uniunea Europeană.’’ Adică îi promoveze mesajele, să îi susțină interesele în familia Europei unite și, deopotrivă, să contribuie le depășirea crizei pe care aceasta o traversează.
Prilej cu care mă întorc, deloc întâmplător, la substanțialele considerații ale profesorului Adrian Năstase în cartea sa ,,Reprezentarea României la Uniunea Europeană în contextul reglementărilor interne și europene’’:,,Chestiunea reprezentării la UE se pune, de fapt, în următorii termeni:într-o variantă simplă, cel care are dorința să mănânce un măr se urcă în pom și îl culege, în varianta complicată el îl cumpără de la altcineva, care l-a cumpărat de la Bruxelles’’. Cei drept, cartea a apărut în anul 2013 și avea ca punct de plecare o anumită situație critică din sferele înalte ale puterii politice a momentului. Numai că, citită sau recitită azi, cartea își dovedește o salutară și benefică actualitate,în primul rând dat fiind faptul că autorul său este Adrian Năstase, politicianul și diplomatul de excepție care, în decursul mandatului de prim ministru al României, s-au derulat și s-au finalizat cu succes complicatele negocieri în vederea aderării țării noastre la Uniunea Europeană.
Cât privește parabola mărului care ar fi mai bine să fie cumpărat direct de la Bruxelles sau la a nu știu câta mână, cred că ea are și o variantă la fel de bine motivată: depinde la fel de mult și de la cine cumpără, cei de la Bruxelles, marele românești…