Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A vorbi cu voce tare îi ghidează pe oameni prin evenimente complexe și îi ajută să învețe lucruri dificile.Vorbirea cu voce tare motivează oamenii și le îmbunătățește performanța pentru activitățile viitoare. Discuția de sine este eficientă atunci când este afirmativă și când promovează distanțarea de sine.
Interesant este că a avea un dialog cu sine în scris este acceptabil – chiar încurajat. Într-un jurnal, vorbim cu altcineva imaginar. Ambele sunt forme exteriorizate de a vorbi cu noi înșine și ambele sunt benefice pentru bunăstarea noastră. Așadar, are sens să considerăm acțiunea de a vorbi singur ca o modalitate sănătoasă și afirmativă de a ne exterioriza vocea interioară.
1. Îndrumare în timpul activităților complexe
A vorbi cu voce tare singuri ne menține concentrați în timpul sarcinilor care au mai mulți pași, cum ar fi asamblarea mobilierului sau coaserea unui nasture — „Împinge acul prin orificiu, urmărește-ți degetul, trece firul printr-o altă deschidere”. Limbajul avansează, pas cu pas, așa că vorbirea cu voce tare cu sine ajută la succesiunea acțiunilor specifice, facilitând în același timp tranzițiile între acțiuni succesive.
A vorbi cu voce tare pentru sine oferă, de asemenea, feedback, critică constructivă și întărire („direcție greșită... întoarceți cheia în altă parte... treabă bună”).
2. Fă-ți timp pentru a procesa experiențe neliniștitoare sau noi
A vorbi cu voce tare pentru noi înșine ne ajută să înțelegem și să gestionăm evenimentele neobișnuite și surprinzătoare din lume, precum și evoluțiile supărătoare pe care le trăim aproape toți, cum ar fi dificultățile relaționale și bolile.
Oamenii care călătoresc singuri sau se angajează în activități, precum drumețiile, constată că vorbirea cu voce tare cu ei înșiși în medii noi face ca aceste medii să fie mai ușor de înțeles, oferind în același timp auto-întărire, autogestionare și evaluare socială.
3. Învățarea unor materii dificile
Gândirea cu voce tare în timp ce studiezi materii dificile crește implicarea cu materialul și plăcerea de a-l învăța. De exemplu, cercetările privind studenții care învață să devină paramedici au arătat că vorbirea cu voce tare a promovat dezvoltarea abilităților de raționament clinic, sporind în același timp satisfacția față de învățarea acestor abilități.
Citește pe Antena3.ro
4. Îmbunătățirea performanței
A vorbi cu voce tare pentru noi înșine ne îmbunătățește performanța cu activitățile viitoare. Jucătorii de baschet, de exemplu, performează mai repede și mai bine după ce au discută cu voce tare despre mișcările lor.
În general, exprimarea unei convorbiri pozitive sporește motivația înaintea unui spectacol – cu sportivi și artiști, inclusiv dansatori, muzicieni și actori.
5. Procesarea evenimentelor trecute
După circumstanțe frustrante, cum ar fi interacțiuni sociale incomode sau performanțe academice dezamăgitoare, putem depăși regretul și reducem mai eficient autocritica, vorbind cu voce tare cu noi înșine după aceea.
6. Monitorizarea dialogului intern
Vorbirea de sine negativă este dăunătoare, și același lucru este valabil și pentru vorbirea de sine exteriorizată. Foarte important, vorbirea cu voce tare face ca vorbirea de sine negativă să fie mai evidentă, permițându-ne să ne auzim negativitatea și să o corectăm mai ușor.
În acest fel, vorbirea cu voce tare pentru noi înșine maximizează beneficiile vorbirii de sine favorabile și afirmative, ținând sub control dialogul negativ.
7. Promovarea autodistanțării
Vorbind cu noi înșine cu voce tare folosind pronumele „tu” sau, mai bine, prenumele nostru promovează distanțarea de sine, ceea ce ne îmbunătățește apoi capacitatea de a ne regla gândurile, sentimentele și comportamentul. Adresându-ne cu „tu” sau cu numele nostru, suntem mai capabili să observăm sinele cu care vorbim și să acționăm pe baza observațiilor noastre.
Dacă pui la îndoială un răspuns emoțional, de exemplu, poți spune: „De ce mă simt așa?” Sau (dacă prenumele tău este Emily), ai putea spune: „De ce te simți așa, Emily?” Această a doua frază, folosind propriul tău nume, este mai îndepărtată de sine și mai eficientă în înțelegerea sinelui tău emoțional.
Dacă vorbim singuri folosind pronumele de persoana întâi „eu” ne confruntăm cu vorbirea și ascultarea și este mai puțin probabil să încurajăm distanțarea necesară pentru auto-ghidare. Ceea ce pare a fi o reformulare subtilă face o diferență semnificativă în timp ce vorbim cu voce tare, notează pschyologytoday. com.
