Alimentele erau aduse mai ales din Grecia, Franţa şi chiar din Orient.
Stridiile de Malta, melcii de Transilvania ori strugurii de Malaga se aflau pe mesele românilor cu bani.
Halva de Adrianopol cu aromă de vanilie, prune de Bordeaux sau anghinare uscată cu ocaua. Asta mâncau românii din înalta societate în secolul al XIX-lea, în post.
Astăzi sunt preferate meniurile tradiționale românești, cum sunt urzicile cu mămăligă, ciorbă de lobodă sau sarmale de post.
Magazinul Filianu & Ionescu, de pe strada Germană, actuala stradă Smârdan era unul dintre magazinele în care se vindeau astfel de delicatese, în urmă cu 200 de ani. Astăzi, strada Smârdan din Centrul Vechi este recunoscută mai ales pentru distracţia din timpul nopţii.
Era o zonă plină de târgoveţi, comercianţi, care doreau să-şi vândă marfa. Extrem de colorată, mai ales că o parte din ea venea şi din Orient. Magazinele erau mult mai atractive, pentru că ajungeau în stradă şi tentaţia de a cumpăra era mult mai mare decât astăzi.
Cine nu îşi permitea stridii sau halva de la Adrianopol, se putea orienta spre alte bunătăţi, extrem de accesibile în acele vremuri: sturion şi icre negre, din Dunăre.
"Dunărea avea sturioni, iar icrele negre acum 100-150 de ani se mâncau cu lingura mare, dar asta nu înseamnă că cei care făceau asta erau bogaţi. Nu! Erau nişte ţărani români săraci, care dădeau la peşte în Dunăre şi îi intra în undiţă un sturion", explică istoricul Bogdan Bucur.
"M-aş gândi la o descriere a lui Calistrat Hogaş, care atunci când mergea cu iapa lui pe Munţii Neamţului, ajunge la mănăstiri şi i se pun pe masă câteva măsline zbârcite, un strop de borş cu fasole. Se făcea şi chisăliţă, se mânca grâu fiert, se făcea şi iahnie de praz, plachie de hiribi", spune gastronomul Adriana Sohodoleanu.
În pagina unui ziar din 1869, prezentată de Institutul de Studii Sud-Est Europene, sunt menţionate şi fructele exotice care făceau postul uşor: portocale de Mesina, smochine de Smyrna şi curmale, transmite observatornews.ro.