Bitcoin și criptomonedele în general sunt considerate seducătoare mai ales pentru imaterialitatea lor, faptul că se confundă, practic, cu rețeaua de coduri care le generează și în interiorul căreia sunt tranzacționate. Și totuși, se pare că acest statut de "frumoasă fără corp" este și cea mai mare slăbiciune a monedelor virtuale.
Pentru ca universul Bitcoin, care în sine e imaterial, să funcționeze, este nevoie ca rețele întregi de lucruri extrem de fizice să-și facă treaba. În mod notoriu, Bitcoin e unul dintre cei mai mari consumatori de energie electrică ai contemporaneității. Pentru ca procesul de minare, tranzacționare și comerț cu criptomonede să funcționeze, e nevoie să meargă curentul electric, internetul și în general rețelele de comunicații mobile.
Iar pasionații și-au dat dat seama demult că, în eventualitatea unei catastrofe tehnologice, Bitcoin e mort. O pană de curent de mare amploare și durată face total nefuncționale monedele virtuale. Fără electricitate și posibilitate de transfer de date, Bitcoin e mort. Minarea și tranzacționarea devin imposibile. Nu rămâne nimic după ce cad curentul și internetul, pentru că în spatele criptomonedelor nu se află nimic.
Cea mai mare ironie a fost dezvăluită recent de publicația Wired. Vrând să atragă banii investitorilor instituționali mainstream, marile business-uri cu criptomonede au început să ofere servicii de depozitare și custodie a portofoliilor de Bitcoin. Dar cum se face concret asta? Pentru fiecare cont este generată o cheie unică de încriptare, pe un laptop fără acces la internet care ulterior este distrus. Cheile de încriptare sunt ulterior printate, iar hârtiile pe care acestea sunt tipărite - închise în seifuri.
Iată cum universul fizic și sistemul monetar clasic se răzbună pe Bitcoin: la o adică, foile cu criptogramele codurilor pot fi băgate și la saltea.