Nu este un document spectaculos, dar este unul neliniștitor. Potrivit agenției 2EU.Brussels, a șasea ediție a documentului confirmă ceea ce mediul de afaceri, investitorii și analiștii intuiau deja: Uniunea Europeană înaintează, dar fără vigoare, bifează progrese tehnologice punctuale, dar rămâne captivă într-o stagnare structurală tot mai greu de ignorat.
29 de indicatori-cheie de performanță măsoară sănătatea Pieței Unice, dar doar șase dintre aceștia înregistrează îmbunătățiri clare. Alți șase se deteriorează, iar majoritatea - nu mai puțin de 15 - rămân practic neschimbați. Această distribuție spune, mai limpede decât orice discurs politic, povestea unei Uniuni Europene care și-a pierdut elanul în domenii esențiale pentru prosperitatea pe termen lung.
Există, fără îndoială, zone de progres. Raportul consemnează o creștere vizibilă a utilizării inteligenței artificiale, a analizei de date și a serviciilor cloud în rândul companiilor europene. De asemenea, producția de energie din surse regenerabile continuă să avanseze, iar volumele InvestEU mobilizate pentru tranziția industrială sunt în creștere. Într-o Europă care încearcă să îmbine competitivitatea cu ambițiile climatice, aceste evoluții nu sunt neglijabile. Un alt pas înainte, mai puțin mediatizat, dar important, este reducerea obstacolelor administrative privind recunoașterea competențelor profesionale între statele membre. Mobilitatea forței de muncă, adesea invocată ca principiu, începe timid să fie tratată și ca realitate funcțională.
Problema este însă că aceste progrese rămân fragmentate. Ele nu reușesc să compenseze semnalele de alarmă care se acumulează în alte zone ale economiei europene - semnale cu impact mult mai profund asupra viitorului Pieței Unice. Raportul indică o scădere a investițiilor private ca pondere în PIB-ul Uniunii Europene, un indicator care reflectă nu doar efectele incertitudinilor globale, ci și o problemă de încredere structurală. Capitalul privat devine mai prudent, iar fără el, tranzițiile verde și digitală riscă să rămână dependente excesiv de finanțarea publică, cu limite evidente de eficiență și amploare. În același timp, ponderea comerțului intra-UE în PIB se reduce, un semn îngrijorător pentru un proiect construit tocmai pe ideea unei piețe interne integrate. Piața Unică pare să funcționeze sub potențial, fragmentată de reglementări diferite, proceduri greoaie și un ritm tot mai lent de stabilire a standardelor industriale comune. Raportul notează explicit creșterea timpului necesar pentru adoptarea acestor standarde, o frână invizibilă, dar eficientă, aplicată inovării.
Poate cea mai gravă constatare se află însă dincolo de cifrele strict economice. Performanțele educaționale ale tinerilor europeni, măsurate prin scorurile PISA ale elevilor de 15 ani, sunt în scădere. Pentru o Uniune care vorbește despre suveranitate tehnologică, inteligență artificială și industrie verde, slăbirea capitalului uman este o vulnerabilitate strategică majoră. Deficitul de competențe necesare tranziției verzi nu este doar o problemă de piață a muncii, ci o limitare directă a capacității Europei de a-și pune în practică propriile obiective.
În acest context, stabilitatea productivității muncii și a cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare - prezentate în raport într-un limbaj neutru - capătă o semnificație mai apăsată. Stagnarea productivității este, de fapt, problema nespusă a economiei europene. Ea explică de ce creșterea rămâne modestă, de ce decalajele față de alte mari economii se adâncesc și de ce ambițiile strategice riscă să rămână mai degrabă declarații decât realități.
Comisia Europeană încearcă să răspundă acestor limite printr-o nouă ofensivă de simplificare administrativă. Un indicator nou introdus în raport estimează economii de aproximativ 15 miliarde de euro rezultate din măsuri recente de reducere a poverii birocratice. Este un pas necesar, dar nu suficient. Experiența ultimilor ani arată că diferența dintre promisiunile de la Bruxelles și implementarea la nivel național rămâne adesea considerabilă.
Privind înainte, mesajul Comisiei este unul de recalibrare: mai puțină legislație nouă și mai multă aplicare a regulilor existente. Accentul pus pe combaterea plăților întârziate și pe eliminarea barierelor din calea serviciilor legate de tranziția verde sugerează o orientare mai pragmatică, mai aproape de realitățile economice.
Până la urmă, Raportul privind Piața Unică și Competitivitatea 2026 nu descrie o Europă în declin, ci conturează imaginea unei Uniuni aflate la o răscruce. Progresul există, resursele există, obiectivele sunt formulate cu ambiție. Ceea ce lipsește, tot mai vizibil, este coerența dintre viziune și execuție.
Fără o Piață Unică mai funcțională, mai integrată și mai dinamică, competitivitatea europeană riscă să rămână o idee corectă, dar insuficient prezentă în economia reală.
—-
Daniel Apostol este editorialist, analist economic și expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES.