Unul dintre motive este preţul prea mic la medicamente, care îi determină pe producători să nu mai aducă produsele ieftine în România, piaţa medicamentelor bazându-se pe importuri. În urma creşterii costurilor de fabricare, dar şi din cauza faptului că în România este reglementat cel mai mic preţ la medicamente din Uniune, producătorii decid să nu mai pună pe piaţă medicamentele la care ies în pierdere, relatează Ziarul Financiar.
De ce lipsesc medicamentele?
„Primul motiv este preţul, România are la o gamă foarte mare de medicamente cel mai mic preţ din Uniunea Europeană, la produsele unde preţul este stabilit de Ministerul Sănătăţii. Cheltuielile cu aceste medicamente crescând, de la hârtie, plastic, energie, preţul rămânând fixat, producătorii aleg să nu-l mai producă pentru ţara respectivă“, a spus pentru ZF Cristina Pavel, preşedinte al Asociaţiei Farmaciilor Independente Ethica (AFIE).
De la Nurofen, Panadol, Augmentin, Zinat, gamele pentru copii, medicamente destinate unor probleme oncologice pentru pacienţi, inclusiv antiinflamatoare sunt printre produsele despre care farmacista a menţionat că se găsesc greu sau deloc în farmacii.
Dincolo de politica legată de preţ, şi legea este uşor de interpretat, mai atrage atenţia farmacista. Astfel, fiecare producător trebuie să notifice Agenţia Naţională a Medicamentului de retragerea unui medicament de pe piaţă cu un an înainte. Cristina Pavel explică ce se întâmplă, de fapt, în piaţă.
De ce nu are România soluții?
„Am semnalat autorităţilor că ar trebui regândit modul în care este definit medicamentul deficitar pentru că în acest moment producătorii anunţă discontinuitate la acele medicamente la care ştiu că au probleme de fabricaţie şi care nu se găsesc deloc. Ei aducând 1.000 de cutii dintr-un necesar de 200.000, nu notifică medicamentul pentru discontinuitate şi Ministerul Sănătăţii sau Agenţia Medicamentului nu au neapărat o imagine privind lipsa din piaţă a acestui medicament“, a spus Cristina Pavel.
Soluţia propusă de reprezentanta AFIE este ca autorităţile să ia măsuri atunci când mai multe entităţi, de la farmacii, la pacienţi sau medici, din mai multe zone ale ţării anunţă lipsa aceluiaşi medicament.
Vaccinul hexavalent care se administrează la două, patru şi unsprezece luni de viaţă în cazul bebeluşilor, este de negăsit în piaţă. Acest ser imunizează organismul împotriva unor boli ca difteria, tetanosul, tusea convulsivă, poliomielita, hepatita B. Fără vaccin, copiii sunt expuşi acestor boli.
Şi vaccinul ROR - care protejează împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei, este greu de găsit. Ministerul Sănătăţii nu a oferit, până la închiderea ediţiei, răspunsuri la întrebările ZF privind situaţia stocurilor de vaccin pentru copii şi a soluţiilor de deblocare a acestei crize.
„În cazul rujeolei, este foarte posibil să asistăm la creşterea numărului de cazuri în rândul copiilor nevaccinaţi. La hexavalent este un risc mare pentru copiii care nu au primit nicio doză de vaccin, cei de două luni, pentru că există riscul apariţiei tusei convulsivă, situaţie în care sugarii dezvoltă o formă destul de severă şi de cele mai multe ori ajung în terapie intensivă. Mamele se pot vaccina cu un vaccin trivalent în timpul sarcinii, astfel încât protecţia să se transfere şi bebeluşului. Un alt risc este ca în cazul în care apare o epidemie în Europa, avem această expunere. Deocamdată nu este cazul, sper să nu se întâmple“, a spus pentru ZF Gindrovel Dumitra, medic de familie şi membru al Societăţii Naţionale de Medicină a Familiei (SNFM).
El a precizat că situaţia din prezent a mai fost şi în anii trecuţi când au lipsit vaccinuri „cu lunile“.
„Este o problemă în ceea ce priveşte achiziţiile publice. Pentru vaccinuri, din punctul meu de vedere, ar trebui să existe o procedură separată, având în vedere că sunt produse biologice, greu accesibile pe piaţă şi care au nevoie de previzionare a consumului. Trebuie cercetată problema şi luată o măsură. Cumpărăm prea puţin“, a explicat medicul.
Vaccinurile sunt achiziţionate de către stat, prin Ministerul Sănătăţii, în baza unui necesar stabilit la nivel naţional. Ulterior, ajung la medicii de familie prin intermediul direcțiilor de sănătate publică, iar doctorii cheamă pacienţii pentru imunizare.
(sursa: Mediafax)