Este vorba despre un proiect inițiat de deputatul PNL Pavel Popescu, ex-președintele Comisiei de Apărare din Camera Deputaților, prin care România ar trebui să contribuie cu o donație de 3 milioane de dolari pentru edificarea Muzeului Victimelor Comunismului din Washington DC. Una dintre principalele teze prin care Popescu își motivează proiectul de act normativ, în cadrul expunerii de motive, este raportul comisiei prezidențiale din anul 2006, înființată de Traian Băsescu, prin care viitorul definitiv declarat de ÎCCJ turnător la securitatea comunistă, sub numele de cod „Petrov” condamna, în Parlament, regimul comunist ca fiind unul „ilegal și criminal”.
Conform proiectului de lege înregistrat, la începutul acestei săptămâni, la Biroul Permanent al Camerei Deputaților, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Externe, „se aprobă plata contribuției financiare voluntare a României pentru susținerea construirii Muzeului Victimelor Comunismului din Washington DC, reprezentând echivalentul a 3.000.000 de dolari”. Această contribuție financiară ar urma să se acorde într-o singură tranșă și ea va fi calculată pe baza cursului de schimb leu/ dolar, la data efectuării plății.
Din același proiect de lege aflăm că această contribuție este destinată construirii Muzeului Victimelor Comunismului din Washington DC, precum și pentru dotarea unei secții care să reprezinte victimele regimului comunist din România. „La solicitarea Muzeului Victimelor Comunismului din Washington DC, Ministerul Afacerilor Externe, Academia Română, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și alte instituții ale statului român pot pune la dispoziție informații, în scopul unei bune reprezentări a victimelor comunismului din România”, se mai arată în proiectul de lege în discuție, proiect care are ca unic inițiator pe celebrul deputat PNL Pavel Popescu, fostul președinte, până luna trecută, al Comisiei pentru Apărare din Camera Deputaților.
Popescu face trimitere la Comisia „Tismăneanu”
Lăudabila inițiativă legislativă pornește, însă, cu stângul în circuitul parlamentar. Nu pentru că ar prezenta vreo hibă procedurală, însă ea se bazează, ca argumentație principală, pe un act al fostului președinte al României, Traian Băsescu, declarat, în primăvara acestui an, printr-o decizie definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), turnător la securitatea comunistă, sub numele de cod „Petrov”.
Astfel, Pavel Popescu scrie, în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege, că „România a condamnat comunismul prin lege, în baza concluziilor Raportului prezidențial din anul 2006”. Iar, potrivit acestui Raport, realizat de Comisia Prezidențială pentru Analizarea Dictaturii Comuniste în România, „ca urmare a politicii criminale a regimului comunist, au fost deținute în pușcării și lagăre, deportate sau strămutate, sute de mii de persoane”. Cifrele propuse de cercetători, luate în considerare și de această comisie prezidențială, se situează între 500.000 și 2.000.000 de victime.
Ei bine, comisia prezidențială invocată de deputatul Pavel Popescu a fost constituită, în data de 5 aprilie 2006, de către nimeni altul decât Traian Băsescu, iar la conducerea organismului a fost numit Vladimir Tismăneanu.
Comunismul în România, declarat criminal de un colaborator dovedit al Securității
La data de 19 decembrie 2006, în urma unei ședințe de plen reunit cu scandal a Parlamentului României, Traian Băsescu a anunțat, de la tribuna Legislativului, că „pentru aceste motive (cele din raportul comisiei – n.red.), ca șef al statului român, condamn explicit și categoric că sistemul comunist din România, de la înființarea sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947 și până la prăbușire, în decembrie 1989”. Motiv pentru care, „luând act de realitățile prezentate în Raport, afirm cu deplină responsabilitate: Regimul comunist din România a fost ilegitim și criminal”.
Încă de la acel moment, asupra lui Traian Băsescu planau mai multe suspiciuni că, în timpul regimului pe care tocmai îl declarase criminal, a turnat la Securitate, săvârșind acte de poliție politică. Însă, lucrurile au ieșit, fără echivoc, la iveală abia în anul 2019, când CNSAS i-a dat, pentru prima dată, verdict de turnător fostului președinte. Iar, în această primăvară, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, prin decizie definitivă, acțiunea lui Băsescu de contestare a verdictului CNSAS, stabilind că Traian Băsescu a fost colaborator al securității comuniste, sub numele de cod „Petrov”. Această sentință i-a cauzat lui Băsescu pierderea vilei de protocol din nordul Capitalei, a biroului de fost președinte și a personalului aferent, a pazei și protecției acordate de SPP, dar și a indemnizației de fost șef al statului pe care o primea de la Palatul Cotroceni.
Cu toate acestea, după sentința judecătorească la care am făcut referire mai sus, un deputat PNL, având o inițiativă lăudabilă, a reușit să-i legitimeze lui „Petrov” un act cu caracter îndoielnic din anul 2016, pentru a motiva de ce România trebuie să contribuie financiar la realizarea unui muzeu al comunismului din SUA. Interesant este și faptul că această expunere de motive în care se face vorbire la Raportul comisiei prezidențiale din 2006, a fost însoțită, prin semnături de susținere, de alți 86 de senatori și deputați de la PNL, PSD, UDMR, USR și Minorități, printre care și Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu sau Alina Gorghiu.
Legea ar trebui adoptată anul acesta, pe motiv de parteneriat strategic
Investiția la care, odată cu votarea și promulgarea acestui proiect de act normativ, va contribui financiar și România – Muzeu Victimelor Comunismului din Washington DC este o inițiativă a fundației americane Victims of Communism Memorial Foundation (VOC), proiectul având drept scop comemorarea celor peste 100 de milioane de victime pe care regimurile totalitare de stânga le-au făcut în întreaga lume.
Conform informațiilor publice, acest muzeu onorează memoria acestor victime, în special a celor din Europa de Est, printr-o serie de expoziții dedicate ororilor staliniste, disidenței anticomuniste, expansiunii comuniste din Secolul al XX-lea, fără a se limita la acestea. De asemenea, fundația derulează o serie de proiecte ample de cercetare, „în vederea educării tinerei generații cu privire la ideologia comunistă, dar și la istoria și moștenirea regimurilor comuniste care continuă să existe pe glob și să producă alte mii de victime anual”.
Liberalul Pavel Popescu mai motivează proiectul de lege prin faptul că inițiativa are în vedere investiția sub forma unei donații din partea Guvernului României „pentru consolidarea unui muzeu relevant pentru promovarea unui segment important pentru istoria noastră națională”. De altfel, în documentul citat se precizează faptul că state precum Polonia, Ungaria Letonia și Lituania au realizat donații similare, manifestându-și, astfel, sprijinul față de acest amplu proiect de comemorare a victimelor comunismului. Polonia, spre exemplu, a donat 10 milioane de dolari pentru realizarea muzeului din Washington, dar și a unui centru de studii poloneze în cadrul edificiului.
Expoziție, arhive și cercetători disidenți
Potrivit lui Pavel Popescu, „România este printre singurele țări din fostul lagăr sovietic care nu a participat în vreun fel la implementarea acestui proiect. Ungaria a donat 10 milioane de euro pentru realizarea muzeului”.
Deputatul mai susține că o astfel de investiție „are potențialul să îmbunătățească imaginea României în SUA, prin demonstrarea devotamentului țării noastre în privința politicilor culturale și educaționale, dar și în privința promovării valorilor comune, între care rolul libertății este pivotal”. Nu în ultimul rând, inițiatorul este de părere că „se impune ca această investiție să fie realizată cu prioritate în acest an, fiind anul în care România și Statele Unite ale Americii marchează 25 de ani de parteneriat strategic”.
De altfel, Fundația Memorialul Victimelor Comunismului (VOC) este un ONG înființat în SUA, autorizat printr-un act al Congresului în anul 1993, printre scopuri fiind și acela al „educării americanilor despre ideologia, istoria și moștenirea comunismului”. Fundația și-a propus de foarte mulți ani să construiască în Washington DC acest muzeu, care ar urma să includă un spațiu de expoziție, un auditoriu, arhive și să reunească cercetători disidenți.