Genunchiul este o bijuterie de articulaţie, în el frecările trebuie să fie minime, suprafeţele sunt cu netezime înaltă; cele mai perfecţionate piese de rachete cosmice au asperităţi de 30 de ori mai multe decât suprafeţele osoase din genunchi. Interviu cu medic primar doctor Rodica Marinescu, şef secţie ortopedie Spitalul Colentina, membră a Societăţii de Artroscopie a Statelor Unite ale Americii
Florin Condurăţeanu.-Se zice că cea mai gravă neplăcere în genunchi este să se rupă ligamentele încrucişate. Căpitanul naţionalei de fotbal Chiricheş ,în direct la televiziune, a călcat greşit, n-a fost lovit, şi a fost operat pentru ruperea ligamentelor încrucişate...
Dr.Rodica Marinescu.- În genunchi o bilă se plimbă pe o tavă, fără să aibă un locaş al ei, dar totul este ţinut în chingi puternice, care sunt ligamentele încrucişate, astfel că genunchiul nu “fuge”. Când entorsa nu se însoţeşte de ligamentele încrucişate afectate, apa în genunchi apare la 6 ore. Dacă sunt rupte ligamentele, apa se iveşte după doar 2 ore. Când membrana sinovială, care căptuşeşte în interior articulaţia genunchiului, este iritată, produce un surplus de lichid - apa la genunchi. Scoaterea acestei ape prin puncţii nu reprezintă o soluţie, trebuie să se acţioneze asupra cauzei.
F.C.-Cum intervine chirurgul în cazul rupturii de ligamente încrucişate?
Dr.R.M.- Trebuie făcută o grefă de ligamente. O variantă este să se preleveze o porţiune din prima treime a tendonului din spatele genunchiului. Această grefă are şi două pastile de os, de la rotulă una şi de la tibie a doua. Această grefă cu os e bine acceptată, nu-şi modifică dimensiunea în timp, dar nu permite întinderea totală a piciorului. O altă variantă este grefarea unei porţiuni de tendon tot din spatele genunchiului, al rotulei, dar fără să conţină pastile de os. Dezavantajul se manifestă că grefa de ligament se întinde, nu-şi păstrează dimensiunea iniţială. Se mai poate preleva grefă pentru ligamentele încrucişate din tendonul de la călcâiul lui Ahile.
În genunchi, cartilajul joacă rolul de amortizor, iar lichidul sinovial fabricat de membeana interioară are misiunea de ungere. Prin trecerea anilor, prin uzură apare artroza, măcinarea cartilajului şi deteriorarea compoziţiei lichidului sinovial de ungere. Dureri, anchilozări. Cartilajul, dacă suferă ruptură, nu se mai scoate pompieristic, cu artroscopul, ci se coase, se decupează porţiuni mici şi mare parte din cartilaj rămâne în genunchi, evitându-se apariţia artrozei devreme.