Toți producătorii și distribuitorii de apă cu care furnizează o cantitate de apă mai mare de 1.000 mc/zi sau care deservesc mai mult de 5.000 de locuitori vor fi obligați să facă și să implementeze planuri de siguranță a apei, potrivit unui proiect de Ordin postat pe site-ul Ministerului Sănătății. Documentul lansat în dezbatere publică stabilește Cadrul general pentru planurile de siguranță a apei, ca instrument pentru operatorii de apă, precum și responsabilitățile autorităților competente și ale producătorilor și/sau distribuitorilor de apă.
Planul de siguranță a apei este „un instrument complex, dinamic, de asigurare a furnizării unei ape potabile de calitate corespunzătoare pentru populație”, se arată în Ordinul comun al Ministerului Sănătății, Ministerului Mediului și Ministerului Dezvoltării, care stabilește toate etapele care trebuie parcurse pentru elaborarea planurilor de siguranță a apei (PSA), caracteristicile pentru fiecare componentă a sistemului de aprovizionare cu apă de la sursă, tratare și distribuție, modalitățile de identificare a pericolelor posibile pentru fiecare etapă a lanțului de aprovizionare cu apă, precum și măsuri de control și remediere a deficiențelor identificate.
„Obligativitatea elaborării PSA revine producătorului, în colaborare cu distribuitorul de apă după caz, implementarea urmând a se realiza de către producătorul/distribuitorul de apă cu sprijinul echipei PSA, constituită la nivelul operatorilor de apă care furnizează cel puțin 1000 mc apă/zi sau aprovizionează minim 5000 de locuitori”, conform proiectului de act normativ.
Echipele PSA vor fi formate din mai mulți specialiști în domeniile esențiale (exploatare, întreținere, proiectare etc.), precum și personal de laborator specializat în analiza calității apei (microbiologi şi chimiști) și, după caz, specialiști în igienă/sănătate publică.
Potențiale pericole pentru contaminarea apei
Spre exemplu, pentru a identifica pericolele care ar putea afecta calitatea apei, echipa PSA trebuie să analizeze toate posibilele amenințări (de natură biologică, chimică, fizică şi radiologică), pe toate segmentele de producere și distribuție a apei, să identifice sursele de contaminare şi să ia măsuri de control aferente fiecărui tip de pericol:
- pericolul de natură microbiologică (contaminarea apei cu agenți patogeni: bacterii, virusuri, protozoare, paraziți intestinali, fungi);
- pericolul de natură chimică (contaminarea apei cu substanțe chimice care pot compromite siguranţa sau calitatea apei la nivelul sursei/prizei de captare, rezervorului de stocare, procesului de tratare și rețelei de distribuție);
- pericolul de natură fizică (modificarea caracteristicilor fizice ale apei potabile precum: limpezime, culoare, gust, miros, spre exemplu prin antrenarea de sedimente din conductele ce formează sistemul de distribuție al apei, sau care pătrund ca urmare a unor avarii, sedimente care pot afecta calitatea apei);
- pericolul de natură radiologică (contaminarea radioactivă a apei potabile determinată de prezența surselor de radioactivitate naturală și/sau artificială: radionuclizi naturali, activităţile de minerit şi exploatare minereuri naturale, industria de producție a materialelor radioactive, ciclul combustibilului nuclear).
Ce prevede documentul pentru operatorii mici
Pentru sistemele mici de aprovizionare cu apă potabilă - care furnizează mai puțin de 1.000 mc apă/zi sau aprovizionează mai puțin de 5.000 de persoane -, documentul stabilește particularități și pentru întocmirea și implementarea planurilor de siguranță a apei. Acolo unde nu au experții necesari pentru constituirea echipei PSA, producătorul și/sau distribuitorul de apă, ori autoritatea publică locală, trebuie să coopteze experți externi (de exemplu, specialiști ai operatorilor regionali, specialiști din departamentul de sănătate publică și/sau alți consultanți), se precizează în proiectul de ordin.
„Producătorul de apă / distribuitorul de apă potabilă, autoritățile locale sau operatorii derivați în cazul sistemelor mici au următoarele atribuții:
a) identificarea pericolelor și riscurilor existente în zona de captare;
b) elaborarea de diagrame şi hărţi care descriu sistemul de aprovizionare cu apă;
c) elaborarea unei diagrame de flux cu identificarea pericolelor, scheme specifice ale sistemului de aprovizionare, care să indice procesele implicate în fiecare etapă de tratare şi distribuţie;
d) elaborarea PSA;
e) elaborarea și implementarea sistemelor de management şi monitorizare, inclusiv documentarea lor, conform art. 13;
f) operarea în condiții sigure a sistemului de aprovizionare cu apă”, conform documentului.
Audit periodic și raportări la Ministerul Sănătății
După revizuirea și implementarea PSA, va fi făcut și un audit periodic al planului, cu o frecvență care poate varia între 2 și 6 ani.
„Auditorii efectuează vizite anunţate și neanunţate la furnizorii de apă pentru a verifica documentaţia şi înregistrările practicilor operaţionale cu scopul de a se asigura că datele furnizate sunt corecte. Autoritatea de supraveghere, respectiv direcția de sănătate publică județeană și a municipiului București îşi rezervă dreptul de a efectua unele analize suplimentare privind calitatea apei potabile”, se precizează în proiectul de act normativ.
Printre obligațiile care revin direcțiilor de sănătate publică (DSP) se numără și următoarele:
- auditează sistemul de aprovizionare cu apă prin monitorizarea de audit;
- investighează bolile posibil asociate apei şi episoadele epidemice;
- informează populaţia cu privire la menţinerea siguranţei privind furnizarea apei în locuinţe şi clădiri publice;
- supraveghează și monitorizează calitatea apei potabile distribuite în sistem centralizat în zonele de aprovizionare cu apă;
- analizează și avizează planurile de siguranţă a apei, din perspectiva evaluărilor riscurilor;
- raportează lunar Ministerului Sănătăţii situaţia PSA avizate.
„Aprobarea și publicarea Ordinului trebuie comunicată Comisiei Europene, ca parte a îndeplinirii obligațiilor de transpunere completă a Directivei 2015/1787/CE”, se arată în referatul de aprobare al ordinului.
Agenția pentru Protecția Mediului trebuie să identifice potențialii poluatori și riscurile de mediu din zona de captare și din aval în cazul surselor de apă de suprafață.