Obiceiul poate părea ciudat pentru cei care nu l-au întâlnit, dar are rădăcini adânci în credințele populare și în simbolistica oglinzii.
Oglinda ca simbol
De-a lungul istoriei, oglinzile nu au fost privite doar ca obiecte practice, ci și ca portaluri între lumi. În mitologia populară, ele erau considerate capabile să reflecte nu doar chipul omului, ci și sufletul acestuia.
Astfel, în momentul morții, oglinda devine un obiect încărcat de semnificații și este tratată cu precauție.
De ce se acoperă oglinzile la moarte
1. Protecția sufletului
Una dintre cele mai răspândite credințe spune că sufletul celui decedat, aflat încă în apropierea casei, ar putea fi „prins” în oglindă și nu ar reuși să-și continue drumul spre lumea de dincolo.
2. Protecția celor vii
Se consideră că cei care se privesc în oglindă în timpul priveghiului ar putea atrage asupra lor ghinion, boală sau chiar moarte. Acoperirea oglinzilor îi ferește de influențe negative.
3. Respect față de cel trecut
O altă explicație este aceea a respectului: în zilele de doliu, oamenii renunțau la podoabe și la vanitate. Acoperirea oglinzilor simboliza renunțarea la preocuparea pentru aspectul fizic și concentrarea pe rugăciune și reculegere.
Originea obiceiului
-
În tradiția evreiască, oglinzile se acoperă în timpul perioadei de doliu numită shivah, pentru a împiedica vanitatea și distragerea de la rugăciune.
-
În folclorul european, oglinda era asociată cu magia și lumea spiritelor. Se spunea că, la moarte, „poarta dintre lumi” este deschisă, iar oglinda putea atrage spirite sau suflete rătăcitoare.
-
În tradiția românească, obiceiul a fost păstrat mai ales în zonele rurale, fiind transmis din generație în generație ca act de protecție și purificare.
Ce semnifică astăzi
Deși pentru mulți acest obicei este mai degrabă un ritual simbolic, el încă se practică în numeroase comunități. Pentru unii, e o formă de respect pentru tradiție, pentru alții o expresie a nevoii de protecție spirituală.
Acoperirea oglinzilor la moarte are rădăcini vechi și semnificații multiple: protecția sufletului celui plecat, protejarea celor vii și renunțarea la vanitate în fața morții. Indiferent de interpretare, tradiția reflectă nevoia oamenilor de a da sens și ordine unui moment de trecere profund și misterios.