Hotărârea definitivă consfințește faptul că votul comunității academice – exprimat în proporție de aproximativ 90% în favoarea Ramonei Lile – a fost ignorat printr-o decizie administrativă nejustificată, emisă de Ministerul Educației în perioada în care instituția era condusă de Ligia Deca.
Instanța supremă a constatat că motivele invocate pentru neconfirmarea în funcție nu au fost susținute de probe juridice solide, iar efectele acestei decizii au produs consecințe grave atât asupra carierei academice, cât și asupra vieții personale a persoanei vizate.
Decizia ÎCCJ este privită drept o reafirmare fermă a principiilor autonomiei universitare și a legalității actului administrativ, transmițând un semnal clar că voința comunităților academice nu poate fi anulată arbitrar.
În urma hotărârii, Ramona Lile a anunțat că se va întoarce la activitatea academică, subliniind că demersul său nu a avut ca scop revanșa, ci apărarea adevărului, a demnității profesionale și a respectului față de lege.
Cazul devine un reper important pentru mediul universitar din România, demonstrând că instanțele pot interveni decisiv atunci când drepturile legale sunt încălcate prin abuzuri administrative.