Conform contractului colectiv de muncă, salariații au dreptul la șase salarii nete, dar în urma negocierii cu sindicatul, patronatul a acceptat să plătească 10 salarii nete fiecărui disponibilizat, să se implice în identificarea unor noi locuri de muncă și să colaboreze cu AJOFM Mureș pentru recalificarea profesională a foștilor angajați care doresc acest lucru, plătindu-le acestora cursurile. Reprezentanții cultivatorilor de sfeclă din zonă spun că fabrica putea fi salvată, dacă statul român se implica, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Fabrica de zahăr din Luduș a fost deschisă în urmă cu 62 de ani, iar odată cu lichidarea ei, din cele 33 de fabrici existente în România la sfârșitul lui 1989, astăzi mai funcționează doar două, la Roman și Buzău, ambele deținute de austriecii de la Agrana. „De când a fost achiziţionată de Tereos, fabrica de zahăr din Luduş a acumulat pierderi substanţiale şi s-a confruntat cu dificultăţi, în special din cauza reducerii constante a suprafeţelor cultivate cu sfeclă de zahăr, în pofida unor acţiuni menite să compenseze aceste evoluţii”, și-a susținut Tereos decizia de a lichida fabrica. Președintele Federației Sindicatelor din Industria Alimentară (SINDALIMENTA), Dragoș Frumosu, a declarat pentru Jurnalul că, deși au fost informate, instituțiile statului nu au intervenit în niciun fel pentru a încerca să salveze fabrica, mai ales că exista un interes pentru preluarea ei din partea cultivatorilor de sfeclă din zonă. Potrivit unor surse apropiate fabricii, francezii ar fi urmat să înceapă dezmembrarea utilajelor în perioada imediat următoare, dar deocamdată au renunțat la această intenție. De asemenea, ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu, a transmis o scrisoare omologului său francez în care îi prezenta situația de la Luduș și îi cerea sprijinul. În urma ședinței de Guvern de ieri, a fost adoptat un memorandum prin care Ministerul Agriculturii a fost mandatat să continue discuțiile cu partea franceză în încercarea de a găsi o soluție pentru salvarea fabricii.
Fabrica de la Luduș este cea mai mică dintre unitățile de producție europene deținute de Grupul Tereos, cu o capacitate anuală de prelucrare de 60.000 de tone de zahăr din sfeclă.
„Temerea mea este că și fabrica de la Luduș va avea soarta fabricii Diamantul din Oradea, unde nemții de la Pfeifer&Langen au preferat să o taie decât să o vândă, după ce au decis să renunțe la ea, anulând astfel posibilitatea apariției unui competitor pe piața din România. Ca și nemții, francezii vor lăsa aici un punct de desfacere, pentru a-și păstra cota de piață, zahărul urmând însă să fie importat în țara noastră din alte țări unde grupul Tereos deține capacități de producției. De exemplu, el deține o mare fabrică în Cehia, iar de aici zahărul poate fi ambalat și trimis spre comercializare în România”.
Dragoș Frumosu, președintele SINDALIMENTA
În toamnă - da, în iarnă - ba
Producătorii de sfeclă din zonă, ale căror culturi ocupă circa 7.000 de hectare, s-au trezit în luna ianuarie a acestui an cu o înștiințare din partea francezilor că fabrica se va închide, după ce în septembrie li se spuse că pot continua să cultive. „Am pregătit culturile, am investit în fertilizări și apoi ni s-a spus că nu ni se mai preia producția. Asta este viața. Am schimbat culturile, dar acest lucru ar fi putut fi evitat”, a declarat pentru Jurnalul Emil Turdean, fost președinte al unei asociații a cultivatorilor din zonă. Producătorii au avut o tentativă să preia fabrica, dar în lipsa unei strategii clare la nivelul UE privind subvenționarea culturii de sfeclă de zahăr, această inițiativă era riscantă. „Dacă nu se mai subvenționează această cultură, atunci să se liberalizeze piața. Dacă România vrea să aibă în continuare producție de sfeclă de zahăr, atunci prețul pe tonă ar trebui să crească de la 26 de euro la 46 de euro, iar kilogramul de zahăr să sară de 5 lei”, potrivit lui Emil Turdean.
„Dacă statul român era unul responsabil, aborda altfel problema. Eu îi înțeleg până la un punct și pe francezi că au înregistrat pierderi. Dar statul trebuia să verifice dacă au fost respectate toate clauzele contractului de privatizare, dacă pierderile au fost din motive obiective sau și din motive provocate artificial. Dar statul român nu are nicio strategie, totul este haotic. Putea prelua fabrica de la francezi, după ce îi despăgubea, și să o mențină în funcțiune”.
Emil Turdean, fost cultivator de sfeclă