Jurnalul.ro Editoriale Doar Kamala Harris va oferi prosperitate împărtășită

Doar Kamala Harris va oferi prosperitate împărtășită

de Simon Johnson    |   

Care candidat la președinția SUA – Kamala Harris sau Donald Trump – propune politici economice care sunt mai susceptibile de a genera prosperitate comună și de a întări securitatea națională a Americii? Recent m-am alăturat altor 22 de economiști laureați ai Premiului Nobel pentru a semna o scrisoare deschisă cu un răspuns simplu: Vicepreședintele Harris. Doar Harris are un program coerent de încurajare a științei, care facilitează comercializarea inovațiilor și finanțează noi afaceri în toate părțile țării.

În schimb, în ​​timp ce Trump pretinde că vorbește în numele oamenilor care simt că au fost lăsați în urmă de globalizare, politica sa reprezentativă  – tarife mult mai mari – ar împiedica inovarea și ar împiedica crearea de noi și bune locuri de muncă. Protecționismul extrem a fost încercat de multe ori în lumea modernă și se dovedește întotdeauna dezamăgitor și incită răspunsuri debilitante din alte țări.

Dacă Trump va urma calea tarifelor mai mari, ar crește dramatic prețurile la bunurile consumate de persoanele cu venituri mai mici – inclusiv susținătorii săi. În cel mai bun caz, cuvintele lui sunt goale și lipsite de valoare. Dar orice președinte are puterea de a începe un război comercial global cu partenerii europeni ai Americii și cu alți parteneri comerciali de încredere, ceea ce ar fi dezastruos pentru prosperitatea internă și securitatea națională.

În „O nouă cale înainte pentru clasa de mijloc”, campania Harris-Walz prezintă în capitolul nouă viziunea lor pentru crearea de locuri de muncă bazată pe tehnologie („Investește în inovația americană și puterea industrială susținută de muncitori americani”). Ideea cheie este de a încuraja investițiile într-o gamă largă de tehnologii de ultimă oră, cum ar fi „bioproducție, inteligență artificială, aerospațială, centre de date și energie curată”, încurajând în același timp modernizarea sectoarelor tradiționale, cum ar fi fierul și oțelul.

Dacă Statele Unite nu vor conduce aceste tehnologii, alte țări o vor face. Având în vedere că cel mai probabil rival al Americii pentru supremația tehnologică globală în viitorul apropiat este China – cu un regim care nu este în mod constant prietenos cu SUA – nimic nu este mai important pentru interesele naționale ale SUA decât deținerea frontierei invenției.

Planul Harris-Walz pune, de asemenea, un accent admirabil pe sprijinirea investițiilor productive în toate părțile țării, inclusiv în „comunitățile de producție, agricultură și energie de lungă durată”. Aceasta este o viziune complet realistă. După cum am argumentat Jonathan Gruber și cu mine în cartea noastră din 2019, „Jump-Starting America”, există buzunare adânci de talent tehnic în toate părțile țării – și multe locuri care ar găzdui mai multe job-uri bune. Cea mai bună modalitate de a crea astfel de locuri de muncă este de a transforma ideile noi în companii noi și apoi de a extinde acele activități, păstrând în același timp cât mai multe locuri de muncă posibil în locurile în care are loc, de fapt, inovația.

În ceea ce privește inteligența artificială, campania Harris-Walz are, de asemenea, abordarea potrivită: extinderea resursei naționale de cercetare a inteligenței artificiale, cu scopul de a oferi un acces mai larg la instrumentele de inteligență artificială. În timp ce piața actuală favorizează aplicațiile care sporesc productivitatea persoanelor cu studii superioare, există o posibilitate reală de a dezvolta prolucrători IA, sporind productivitatea și plata tuturor americanilor, inclusiv a celor fără studii universitare. Dar o astfel de abordare necesită viziune, resurse și investiții – și un catalizator. Cu „Chips and Science Act”, împreună cu creditele fiscale din Legea de reducere a inflației, administrația Biden-Harris a arătat că știe să încurajeze investițiile în inovare și producție.

În schimb, propunerile de tarife ale lui Trump seamănă cu politicile eșuate de substituire a importurilor pe care multe țări din America Latină le-au adoptat în ultimii 50 de ani. Logica este întotdeauna aceeași: impunerea de taxe punitive asupra importurilor va „proteja” industria autohtonă, stimulând astfel ocuparea forței de muncă, creșterea salariilor sau ambele. Dar motivul pentru care țări precum Mexic, Argentina și Brazilia au abandonat aceste politici este, de asemenea, în esență același. În loc să încurajeze investițiile și expansiunea, tarifele permit firmelor existente să se odihnească pe lauri. Fără presiune concurențială, nu există nicio forță de extindere și nici o creștere a ocupării forței de muncă. Mai mult, acest tip de protecționism este adesea însoțit de alte măsuri care îngheață structurile industriale existente. Câțiva miliardari pot deveni mai bogați, dar majoritatea oamenilor nu se descurcă bine în cadrul unui astfel de aranjament.

Cel mai mare pericol reprezentat de Trump este pentru democrație. El a arătat acest lucru atunci când a refuzat să-și accepte înfrângerea la alegeri libere și corecte din 2020 și și-a îndemnat susținătorii să atace Congresul. Subminarea instituțiilor democratice nu este doar un abuz periculos de putere; înseamnă, de asemenea, subminarea directă a bazei bunăstării economice a americanilor. Toate democrațiile trebuie să asigure o prosperitate comună sau riscă frustrarea populară, reacțiile și polarizarea politică în creștere. Și ultimele decenii au subminat, fără îndoială, clasa de mijloc, așa cum am argumentat Daron Acemoglu și cu mine în cartea noastră recentă, „Putere și Progres”. Dar răspunsul nu este să încercăm să înghețe industriile și locurile de muncă de astăzi. Acest lucru se va dovedi inutil în cel mai bun caz.

Ceea ce ar trebui să facă America este ceea ce America se pricepe de mult timp: inventează viitorul, creează locuri de muncă bine plătite (pentru oameni cu toate nivelurile de educație) pe care acele invenții le fac posibile și vând bunurile și serviciile rezultate lumii. Pentru a face acest lucru, America are nevoie de o democrație puternică, un sprijin dublat pentru invenție și politici guvernamentale care să sprijine crearea de noi locuri de muncă în toată țara.

Planul lui Harris ar duce exact la asta. Protecționismul discreditat al lui Trump, pe de altă parte, ar oferi prosperitate pentru puțini, susținută prin reducerea la tăcere a celor mulți.

 

Autorul:

Simon Johnson, laureat al Premiului Nobel în economie în 2024 și fost economist șef la Fondul Monetar Internațional, este profesor la MIT Sloan School of Management, director de facultate al inițiativei MIT Shaping the Future of Work și co-președinte al CFA Institute Consiliul Riscului Sistemic. Este coautor (împreună cu Daron Acemoglu) al cărții Power and Progress: Our Thousand-Year Struggle Over Technology and Prosperity (PublicAffairs, 2023).

Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic

Copyright: Project Syndicate

Subiecte în articol: kamala harris
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri