Au fost probleme și până acum, din cauza unor citate pe care softul respectiv le-a considerat plagiat, însă după această modificare vor fi situații mult mai grave, de care doctoranzii nu știu cum s-ar putea apăra. O altă problemă pe care o generează noua lege este că cei care vor dori să-și publice cărți bazate pe tezele lor de doctorat vor fi privați de drepturile de autor. Dacă s-ar fi întâmplat asta până acum, cărți foarte valoroase, precum „Postmodernismul Românesc”, de Mircea Cărtărescu, o carte de referință în critica literară din țara noastră, care are la bază teza de doctorat a autorului, ar fi fost oferite gratuit publicului, iar editura nu ar mai fi vândut niciun exemplar. Același lucru se va întâmpla de acum înainte cu toate lucrările de cercetare care vor fi publicate obligatoriu pe internet cu trei luni înainte de susținerea tezelor de doctorat, luându-le autorilor dreptul de a mai vinde cărțile.
Din 1989 până în prezent s-au acordat circa 90.000 de titluri de doctor, în România. Avem 55 de instituții care organizează cursuri doctorale, peste 200 de școli doctorale și peste 400 de domenii de doctorat, cu peste 21.000 de programe de studii. Cifrele par enorme, însă comparativ cu situația din celelalte țări, România are mai puțini doctori și mai puține titluri acordate anual.
După ce s-a creat falsa impresie a numărului prea mare de titluri de doctor și nevoia reducerii lor, s-a introdus în noua Lege a învățământului universitar, care a intrat în vigoare de la 1 octombrie, anul acesta, o prevedere care va crea foarte multe probleme și blocaje.
Articolul 71 din noua Lege a învățământului universitar prevede, la alineatele 12-13, că teza de doctorat va fi publicată integral pe internet, cu trei luni înainte de susținerea publică: „Teza de doctorat este un document public. Aceasta se redactează și în format digital. În domeniul artelor, teza de doctorat poate fi însoțită de înregistrarea pe suport digital a creației artistice originale. Teza de doctorat și anexele sale vor fi disponibile pentru consultare 90 de zile calendaristice, înainte de susținerea publică, pe platforma națională gestionată de UEFISCDI, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în domeniul drepturilor de autor. După emiterea diplomei de doctor, teza de doctorat, în format tipărit, se arhivează la biblioteca instituției de învățământ superior, cu termen permanent”, este prevăzut la alineatul 12.
Dacă apare pe internet, devine plagiat
Noutatea pe care o aduce Legea învățământului superior din 2023 pare să fi fost introdusă pentru a exista transparența necesară în eliminarea oricăror suspiciuni în legătură cu principiile de etică: „(13) În perioada în care teza de doctorat se află în transparență, înaintea susținerii publice, orice persoană fizică sau juridică poate formula observații cu privire la existența unor abateri de la standardele de etică și deontologie profesională, inclusiv din perspectiva existenței plagiatului. Observațiile pot fi depuse online sau la registratura instituției de învățământ superior unde are loc susținerea. Observațiile se consemnează într-un raport care va fi transmis IOSUD pentru analiză și decizie în vederea validării susținerii publice a tezei de doctorat și face parte din dosarul de doctorat”.
Una dintre problemele care apar, în urma acestei modificări a legislației, este verificarea antiplagiat făcută de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, CNATDCU, deoarece softul antiplagiat va genera automat rezultate care ar putea să elimine posibilitatea acordării titlului de doctor, dacă vor exista preluări publicate anterior de persoanele care vor avea acces la text.
Până în prezent au fost deja foarte multe probleme legate de textele care au fost considerate de aceste softuri plagiat, fie pentru că autorul le-a făcut publice înainte de susținerea doctoratului, integral sau parțial, fie pentru că altcineva a preluat fragmente din textul nepublicat, dar a plasat acel conținut pe internet. În acest fel, softurile antiplagiat identifică textul apărut anterior în mediul online ca fiind sursa necitată în lucrarea pe care o analizează ulterior, chiar dacă textul original este cel cu acuzații de plagiat.
Comisiile CNATDCU ar putea fi blocate
Obligând doctoranzii să-și publice integral tezele înainte cu trei luni de a susține teza, noua lege pune pe toată lumea în dificultate, inclusiv comisia CNATDCU, pentru că după aplicarea verificării pe baza softului vor urma mii de contestații și va trebui să se analizeze fiecare lucrare, procesul de verificare devenind mult mai complicat decât a fost până acum.
Dacă până acum, evaluarea unei teze dura între 6 luni și un an, iar mulți dintre profesorii universitari care fac parte din comisiile CNATDCU se plâng deja că sunt plătiți foarte prost pentru munca depusă în evaluarea tezelor, un astfel de blocaj, care va necesita analiza detaliată a textelor care vor fi considerate de soft copiate din alte surse, va duce la o muncă titanică, pentru care noua lege nu prevede nici bugetare suplimentară, nici măsuri de siguranță care să protejeze textele doctoranzilor, pentru a nu fi preluate de alte persoane și publicate pe internet.
O primă consecință ar fi acordarea unui număr mult mai mic de titluri pe an, iar după mai mulți ani de haos se va ajunge la acumularea unui număr enorm de teze neevaluate de comisie. Așa cum instanțele de judecată sunt blocate de mai mulți ani, din cauza numărului foarte mare de dosare, e foarte posibil să se producă un blocaj în sistemul de analiză a tezelor de doctorat, astfel încât să nu se mai poată acorda titlurile decât cu întârzieri de câțiva ani, din cauza nevoii de verificare amănunțită a situației, după ce tezele vor putea fi copiate din mediul online de oricine.
Editurile vor refuza publicarea cărților
O altă problemă pe care o creează noua lege este eliminarea dreptului de proprietate intelectuală a autorului tezei de doctorat. Dacă până acum exista posibilitatea publicării tezei sub formă de carte din care autorul să poată câștiga bani din vânzări, obligativitatea publicării textului pe internet îl privează pe autor de acest drept.
Un exemplu de teză de doctorat devenită „bestseller” în România este „Postmodernismul Românesc”, una dintre cel mai bine vândute cărți după 1990, care inițial a fost teza de doctorat a lui Mircea Cărtărescu, scriitor, critic literar și profesor universitar. Mai sunt multe exemple de teze de doctorat care s-au publicat și s-au vândut foarte bine, în România și în străinătate.
În ciuda comentariilor negative din spațiul public, în ultimii ani, la adresa tuturor celor care fac un doctorat, ca și cum toți ar fi plagiatori, sunt foarte multe cercetări valoroase în România și mulți doctoranzi apreciați la nivel internațional care de acum vor avea mari dificultăți, atât pentru a primi titlul de doctor, cât și pentru a-și publica tezele la edituri.
Singura variantă care le va rămâne viitorilor doctori va fi să-și plătească din banii lor publicarea inutilă a cărților pe care nu le vor mai putea vinde, pentru că textul l-au publicat deja integral pe internet, înainte de susținerea tezei de doctorat.
Scandaluri legate de publicare sunt și în alte țări
Cei care au făcut cercetare în ultimii ani și urmează să fie obligați de noua lege să-și pună tezele de doctorat pe internet se tem că sunt masă de sacrificiu și nu va repara nimeni erorile care lor le vor afecta cariera și viața. Deși mulți români sunt convinși că doctorii sunt toți plagiatori, avem și cercetători apreciați de comunitatea științifică internațională. Primii care vor fi sacrificați sunt cei care deja și-au început doctoratul, au terminat cercetarea și se pregătesc acum să se confrunte cu noul sistem, încă netestat. Chiar dacă se va ajunge la concluzia că articolele din Legea învățământului universitar care prevăd publicarea integrală a tezelor de doctorat pe internet sunt greșite, pentru cei care vor deveni victime în prima fază a aplicării acestei legi nu va mai exista nicio posibilitate de rezolvare a problemei.
„Am muncit cinci ani, am făcut totul cu maximă rigurozitate, iar acum s-ar putea să fiu nevoită să renunț la a mai susține teza de doctorat, dacă vreau să-mi public lucrarea și să o vând. Nu mi se pare normal să fiu obligată să renunț la drepturile mele de autor. Cercetarea mea este apreciată în multe țări, e noutate absolută și până acum am făcut tot ce am putut pentru a-mi proteja teza, iar acum va trebui să o dau la liber, să poată lua oricine de pe internet textul integral sau fragmente pe care să le publice înainte de a-mi susține eu teza. Au fost mai mulți care au ridicat această problemă, dar li s-a răspuns că și în alte țări se procedează la fel. Nu este adevărat. În primul rând, chiar dacă sunt publicate lucrările pe internet, primesc mai întâi ISBN și cei care preiau sunt obligați să citeze. Chiar și așa sunt scandaluri în alte țări, pentru că nicio editură nu mai publică o carte care deja este postată integral pe internet. Fără ISBN, așa cum în alte părți apare până și pe rezumate, e clar că nu putem vorbi de drepturi de autor. Nici criptarea și nici dezactivarea click dreapta (copy-paste) nu sunt o soluție, din moment ce IA are deja acces la tot, inclusiv pentru a modifica textul dintr-o poză”, explică o cercetătoare care urmează să-și susțină doctoratul anul acesta, la o universitate din România.
Casetă mică, fără titlu
Până acum, tezele erau publicate de autori după susținerea lor și obținerea titlului de doctor, nicidecum înainte cu trei luni de susținerea publică și înainte de a se reverifica textul în sistemul antiplagiat al CNATDCU. Cei care sunt acum în pericol să-și piardă cercetările din cauza obligativității publicării tezelor pe internet au găsit două variante de rezolvare a problemei: fie să se introducă posibilitatea de a publica o carte anterior susținerii tezei, astfel încât să nu mai fie nevoie de postarea conținutului tezei pe internet, pentru punerea în transparență, fie să se elimine cele două articole din lege care prevăd punerea lucrării în transparență, prin postarea integrală a conținutului pe internet.
Legea drepturilor de autor o contrazice pe cea a învățământului
Unii specialiști în drepturi de proprietate intelectuală spun că situația creată de noua Lege a învățământului universitar este undeva la limita încălcării dreptului de autor, dacă se consideră teza de doctorat lucrare cu scop didactic, această categorie nebeneficiind de prevederile legale pentru proprietatea intelectuală, însă, conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, pot fi încadrate și aceste lucrări în categoria celor care beneficiază de drepturi de autor.
„Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt: a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator; b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice”, se specifică în Legea dreptului de autor, la art. 7.
Ar putea fi considerate ca având scop didactic doar fragmente din operă, conform aceleiași legi, dar nu teza de doctorat, în integralitate: „CAPITOLUL VI Limitele exercitării dreptului de autor, art. 35 - (1) Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţa publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare: a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranţă publică; b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului; c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor de învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit; d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale sau ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ”.
Conform Legii dreptului de autor, publicarea integrală a unei teze de doctorat pe internet încalcă principiile de bază care protejează autorul și opera
Unii doctoranzi se gândesc să renunțe la susținerea tezei și la titlu, ca să-și publice cărțile, pentru a-și proteja drepturile de autor, dacă cercetările lor sunt foarte valoroase pentru comunitatea științifică internațională.