Cu peste o decadă în urmă, economia lumii suferea un șoc după mulți ani de creștere și în plină afirmare a succesului globalizării. Lăcomia de bani de pe întregul lanț de consum (de la sărmanii beneficiari ai creditelor ipotecare mult prea ușor primite și până la „rechinii” finanțelor) avea să producă „infectarea” sistemului financiar până la momentul în care, în 2008, făcea să explodeze buba. Treptat-treptat, boala ipotecarelor izbucnită în SUA s-a propagat pe mapamond într-o criză financiară globală.
Astăzi, lumea este din nou bolnavă. Dar de data asta, boala e dublă: omenirea suferă la propriu, pandemia COVID-19 manifestându-se în forță la un an de la izbucnirea ei. În plus, pandemia „a infectat” și piețele financiare, lanțurile de aprovizionare, comerțul mondial, firmele mici și mari de pretutindeni. Mulți analiști caută să vadă dacă vreo lecție învățată în urma șocului financiar de acum 10-12 ani poate să ajute în redresarea economiei aruncate în recesiune de neputința oamenilor de a se apăra de noul coronavirus. Dar cele două crize nu sunt deloc asemenea. În cadrul Raportului privind stabilitatea piețelor financiare nebancare - semestrul II 2020, experții Autorității de Supraveghere Financiară au inclus o interesantă analiză a diferențelor între criza financiară din 2008 și cea provocată de apariția virusului SARS-CoV-2. Există câteva diferențe semnificative între cele două crize, și eu aș completa că există o diferență mare și între mizele survenite odată cu cele două șocuri asupra economiei globale.
În primul rând, diferă cauza: în cazul căderii brutale a piețelor financiare din 2008, sursa șocului a fost endogenă sistemului financiar, criza fiind generată de goana după bani satisfăcută artificial de creditele neperformante și de securitizarea acestora. „Mama tuturor crizelor” care ne-a lovit în 2020 are însă origine exogenă, venind din afara sistemului financiar, fiind provocată, de fapt, de măsurile luate pentru a împiedica răspândirea noului coronavirus, dar care au aruncat în recesiune economia lumii.
O altă deosebire este sănătatea sistemului financiar: anul 2020 a început cu un sistem financiar robust (consecință a lecției primite la criza din 2008 și a reglementărilor adoptate), capabil să facă față șocurilor. În 2008, piețele financiare erau fragile, supraîmpovărate și cu majore probleme interne. Iar dacă este să vorbim de viteza de propagare a șocului, e ușor de remarcat că pandemia COVID-19 a adus într-o singură lună un blocaj mondial (lockdown) care a fost semnalul începerii dezastrului economic care s-a instaurat în doar câteva luni. În schimb, primele semne ale crizei din deceniul trecut au apărut încă din a doua parte a anului 2007, a durat ceva timp până când criza s-a extins la nivel global, culminând cu falimentul Lehman Brothers, în septembrie 2008. Bursele au atins un minimum la început de 2009, după o perioadă de 17 luni de scădere. Spre deosebire, bursele au început să scadă în februarie 2020, revenindu-și la nivelele anterioare la finalul lui mai 2020. Desigur, este încă devreme pentru a putea afirma că sistemul financiar a depășit criza, mai ales având în vedere că ne aflăm în al doilea val pandemic, iar OMS preconizează un al treilea val la începutul anului 2021.
Dar o deosebire semnificativă o găsim în miza și reacția autorităților. Miza crizei financiare din 2008 a fost salvarea sistemului financiar. Guvernele au intervenit moderat, injectând punctual bani pentru salvarea unor instituții financiare, stimulul fiscal totalizând doar câteva procente din PIB pe întreaga perioadă a intervenției. În 2020 însă, reacția statului este mult mai pronunțată: stimulul fiscal, de exemplu, se ridică la valori în general peste 10% din PIB, în unele cazuri ajungând la aproape 40% din PIB, iar la toate acestea se adaugă măsuri extinse de relaxare monetară. De data asta, miza lui 2020 nu mai este salvarea sistemului financiar al lumii, ci salvarea lumii însăși: starea de sănătate a populației și starea de sănătate financiară a oamenilor simpli, a firmelor mari și mici, a locurilor de muncă, a piețelor de bunuri și servicii și a lanțurilor de schimb sunt toate ținta eforturilor financiare ale guvernelor. Două diferite crize, două foarte diferite mize.