Prețul cerealelor s-a stabilizat, dar el a crescut foarte mult față de perioada 2019-2020. În același timp, prețul îngrășămintelor a crescut foarte mult pentru că la noi nu mai lucrează decât parțial o singură fabrică, urmând să importăm o cantitate destul de mare de îngrășăminte pentru agricultură, sistemul de irigații nu funcționează, facilități pentru plata energiei electrice și a apei pentru agricultură nu există, iar măsurile luate pentru industria alimentară sunt insuficiente. Ele ar fi trebuit completate cu scăderea TVA-ului la energia, la gaze, la combustibili.
Vom ieși mai săraci din iarnă
Acest cumul de factori negativi vor avea repercusiuni grave asupra celor două sectoare. Pe de altă parte, toate aceste probleme au dus la scumpirea produselor alimentare și au dus la o scădere puternică a vânzărilor, inclusiv în sectorul HoReCa. Efectul a fost amplificat și de puterea de cumpărare scăzută a românilor, mulți dintre ei ieșind destul de „goi” din această iarnă, ca să ne exprimăm plastic, dar termenul corect este săraci.
Scăzând vânzările, este evident că anul viitor trebui să ne așteptăm ca multe societăți mici din industria alimentară să se închidă, iar în același timp societățile mari să-și reducă activitatea.
Importurile vor crește în ritm susținut
Riscul de a găsi pe raft din ce în ce mai multe produse alimentare din import este foarte mare. Absența unui dialog real cu reprezentanții industriei alimentare, pe care cred că Guvernul nu și la dorit să-l aibă, a condus la această stare de fapt care a însemnat scumpiri, iar ele vor continua și anul viitor, cel puțin până la jumătatea lui. Importăm 80% din carne de porc, materie primă pentru industria alimentară, pentru că sistemul de ferme a fost decimat în absența măsurilor reale împotriva răspândirii pestei porcine africane. România a rămas la această oră singura pată roșie pe harta Europei. Au fost sacrificați peste un milion de porci, pentru că instituțiile statului nu au luat la timp măsurile pentru stoparea ei. Am ajuns și pe zona de lapte să importăm 25-30% din laptele necesar procesării. Din această iarnă, după cum spunem, românii vor ieși mai săraci ținând cont de scumpirile la utilități, carburanți, alimente și, de ce nu, să adăugăm și medicamentele. În fața acestei avalanșe de scumpiri cu care nu ne-am mai confruntat niciodată, anul viitor se anunță deosebit de dificil.
Se așteaptă creșterea șomajului
Promisiunile Guvernului au fost numai declarative, dar măsuri concrete pentru susținerea industriei alimentare și agriculturii nu le regăsim. Reducerea activității în industria alimentară va avea ca efect și disponibilizarea unui număr important de persoane, deci vorbim despre o creștere a șomajului. Guvernul nu a luat măsuri pentru întoarcere în țară a persoanelor cu calificări în zona industriei alimentare și agricultură. Stabilirea salariului minim în agricultură la 3.000 de lei brut, la fel ca în construcții sau IT, s-a materializat, dar au fost uitate câteva sectoare vizate. Sectorul apă plată, apă minerală, sucuri, bere etc., sectoare unde lucrează aproximativ 10.000 - 12.000 de oameni, fapt ce a avut un impact mare pe piață, pentru că mulți angajați au migrat spre sectoare unde s-a aplicat majorarea. Pe de altă parte, majorarea salariului minim brut la 4.000 de lei în construcții de anul viitor ne demonstrează că pentru ai noștri guvernanți agricultura și industria alimentară nu sunt priorități. Dacă mai adăugăm că românii sunt îndemnați să cumpere produse agroalimentare din supermarket pentru că acolo sunt mai ieftine, vedem că în loc să ne îndreptăm spre producătorul român, suntem îndemnați să-l mai lovim o dată.
O secetă în primăvară va accentua scumpirile
Nu se poate da o prognoză privind perspectiva agricolă pentru că dacă vom avea o secetă în primăvară ne putem aștepta la scăderea producției, ceea ce va însemna creșterea în continuare a prețurilor la produsele alimentare. Importând și foartă multă materie primă și dacă nici nu sprijinim investitorii români și antreprenorii românii, atunci aceste zone vor dispărea ușor-ușor. Guvernul trebuie să se gândească la faptul că cele două sectoare reprezintă circa 10% din PIB-ul României, iar sănătatea alimentară și siguranța alimentară a țării sunt mult mai importante decât interesele personale ale unor politicieni care în ultimii 32 de ani nu au făcut nimic pentru sprijinirea lor. Tot vorbim că avem un potențial de a hrăni 80 de milioane de oameni, dar noi nu suntem în stare să hrănim 15 milioane de guri. Dacă vrem să ne hrănim românește, atunci trebuie să avem grijă de agricultura și industria alimentară autohtone.