Cu figura lui mereu încruntată de preaplinul seriozităţii, Dan Petrescu a oftat: „E o tragedie pentru mine că nu suntem la turneul final Euro, acasă la noi. Tot respectul pentru austrieci, nord-macedoneni, dar noi trebuia să ne aflăm în meciurile turneului final Euro”! Şi la Dan Petrescu se vede că suferă din pricina acestei neîmpliniri. El, mai ales, are de ce, fiindcă a jucat cu tricolorul pe piept la turneele finale. Memorabil golul al treilea care a calificat România, trimiţându-i pe englezi acasă, în fotolii, tocmai prin acea înfrângere în faţa noastră. Cu atât mai mult cu cât Dan Petrescu s-a temut că îl vor trata cu ranchiună englezii când va reveni la echipa lui de club, Chelsea. N-a fost aşa, după câteva clipe de încruntare, coechipierii englezi de la Chelsea l-au apreciat pe Bursuc pentru profesionalismul lui. Deşi a primit o veste excelentă pentru cariera lui - este favoritul principal să antreneze echipa Under19, Primavera a Interului Milano, campioana Italiei -, Cristi Chivu este întristat şi el. Chivu a trudit din belşug la urcarea naţionalei noastre în elita turneelor finale. La debutul în naţională, fundaşul Chivu a marcat un gol nemţilor. Agenţiile de presă internaţionale difuzau în lumea largă o fotografie cu frumosul Cristi alergând cu braţele ridicate ca un pescăruş în zbor cu lacrimi pe obraz de bucuria înscrierii golului. Mie Chivu mi s-a destăinuit: „Plângeam nu de bucurie, ci de părere de rău că tata nu e în tribună să mă vadă, se ridicase la Cer!”. Apropo de entuziasmul general în momentul celui de-al treilea gol marcat de olandezi, cu care au înfrânt naţionala Ucrainei, ne amintim respectul, idolatria tuturor olandezilor la adresa legendarului Johan Cruyff. Îmi povestea Liţă Dumitru că, după un meci, pe stadionul 23 August, când olandezii învinseseră Steaua, autocarul cu fotbaliştii portocalei mecanice au aşteptat fără crâcnire o jumătate de oră ca Johan Cruyff să-şi termine ritualul propriu de a fuma 10 ţigări ca sudate.