Elefanții sunt cunoscuți pentru capacitatea lor de a comunica prin sunete de frecvență joasă care se propagă prin aer pe mai mulți kilometri. Oamenii de știință au descoperit că aceasta este doar o parte a sistemului lor de comunicare. Un nou studiu arată că mamiferele folosesc și vibrațiile transmise prin sol, pe care le percep prin oasele picioarelor și ale craniului, reușind astfel să „primească mesaje” chiar și de la peste 10 kilometri distanță.
Descoperirea, publicată în revista Frontiers in Audiology and Otology și preluată de Phys, explică pentru prima dată de ce acest tip de auz prin conducție osoasă este atât de eficient la elefanți și sugerează că dimensiunea impresionantă a urechii medii, alături de capacitatea animalelor de a-și închide voluntar canalul auditiv, le oferă un avantaj unic în regnul animal.
Spre deosebire de oameni, care percep în principal sunetele prin aer, elefanții pot detecta și vibrațiile care se propagă prin pământ. Acestea sunt preluate de tălpi, urcă prin oasele membrelor și ajung în craniu, fiind apoi transmise către urechea internă.
Pentru a înțelege mecanismul, cercetătorii de la Harvard Medical School și Massachusetts Eye and Ear au analizat fragmente de os temporal provenite de la elefanți decedați și de la donatori umani. Folosind un dispozitiv care reproduce vibrațiile transmise prin corp și un sistem de măsurare cu laser, echipa a urmărit modul în care răspund oscioarele urechii medii la diferite frecvențe.
Rezultatele au arătat că unul dintre aceste oscioare, scărița, se mișcă de trei până la patru ori mai mult la elefanți decât la oameni atunci când este stimulat de sunete de frecvență joasă. Acest lucru nu înseamnă neapărat că elefanții aud mai tare, însă indică faptul că vibrațiile sunt transferate mult mai eficient către cohlee, structura responsabilă de transformarea lor în impulsuri nervoase.
Autorii studiului spun că explicația este, în mare măsură, una anatomică. Oasele urechii medii ale elefanților sunt de aproximativ nouă ori mai grele decât cele umane, iar timpanul este de șapte ori mai mare.
Aceste dimensiuni permit transmiterea mai eficientă a sunetelor de frecvență foarte joasă, inclusiv a celor infrasonice, pe care oamenii nu le pot percepe. Cercetătorii subliniază că urechea elefantului nu este neapărat construită diferit față de cea umană, ci este adaptată prin dimensiuni la corpul masiv al animalului.
O altă concluzie importantă a cercetării este că elefanții își pot închide voluntar canalul auditiv cu ajutorul unui mușchi, o capacitate absentă la oameni. Potrivit autorilor, această acțiune poate amplifica semnificativ percepția vibrațiilor transmise prin oase, în special în cazul sunetelor infrasonice, cu frecvențe între 10 și 20 Hz, pe care elefanții le folosesc în mod obișnuit pentru comunicare.
Estimările cercetătorilor indică faptul că această adaptare ar putea crește sensibilitatea auzului prin conducție osoasă de până la 30 de ori pentru frecvențele foarte joase, deși amploarea exactă a efectului urmează să fie confirmată prin studii suplimentare.
Autorii consideră că rezultatele oferă o perspectivă nouă asupra comportamentului social al elefanților și asupra modului în care aceștia își coordonează deplasările sau reacționează la pericole aflate la mare distanță.
Pentru cercetătorii și organizațiile implicate în conservarea speciei, inclusiv în Africa și Asia, înțelegerea acestor mecanisme ar putea deveni importantă și pentru protejarea habitatelor. Activitățile umane care generează vibrații puternice în sol, precum traficul intens, exploatările miniere sau lucrările de infrastructură, ar putea influența capacitatea elefanților de a comunica, un aspect care necesită investigații suplimentare.
(sursa: Mediafax)