Pe 21-22 Iulie, la Washington are loc o reuniune importantă a miniştrilor Apărării din ţările implicate în coaliţia anti-ISIS. Această iniţiativă a fost planificată cu mult timp înaintea puciului militar din Turcia şi a evoluţiilor îngrijoratoare post-puci.
Deşi Turcia este o ţară vitală pentru campania militară anti-ISIS, iar Erdogan pretinde că situaţia este acum sub control în ţara sa, ministrul turc al Apărării nu a mai facut deplasarea la Washington. Reprezentarea prin ambasador nu este nici dorită, nici suficientă pentru reafirmarea angajamentului ferm împotriva organizaţiei teroriste ISIS, mai ales după incidentele grave de la baza aeriană Incirlik, provocate de guvernul lui Erdogan.
Acest semnal nedorit se adaugă altora, ce tensionează suplimentar relaţia Turciei cu SUA. Nimeni nu-şi doreşte ca statutul de membru NATO să fie pus la îndoială pentru Turcia. Dar în direcţia în care merge acum Erdogan, sigur nu mai e locul acestui regim în rândurile celor democratice. Erdogan ia în continuare măsuri absolut iraţionale, generate de minţi întunecate de ură şi de obsesia răzbunării asupra adversarilor. Cine nu e cu mine e împotriva mea – acesta e dictonul sultanului. Interdicţia de a ieşi din ţară aplicată absolut tuturor profesorilor, împreună cu destituirea a 15.000 dintre ei, este o decizie de tip Ceauşescu.
Cât despre anchetarea a 99 de generali: dacă toţi aceştia ar fi avut într-adevar de-a face cu puciul militar, Erdogan era deja un azilant în Iran. Este însa limpede că cei 99 n-au altă vină decât lipsa obedienţei politice maxime faţă de AKP, formaţiunea islamistă a nepermis de autoritarului Erdogan.