Prezența la Senat a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale pentru a discuta cu membri din două comisii de specialitate a devenit un moment supramediatizat. Pentru cei care au venit ca la „pomul lăudat”, discuția a reprezentat mai degrabă o dezamăgire, fiind foarte tehnică. În locul unei puneri la zid a guvernatorului, cei prezenți au recepționat un dezechilibru în ceea ce privește competența limitată a „examinatorilor” care îi chestionau pe profesorii tobă de carte. Spectacolul a semănat cu un examen absurd de bacalaureat în care elevii doreau să dea ei notele, nu să-și dovedească meritele pentru certificate de absolvire. „Părțile” au plecat mulțumite: parlamentarii și-au satisfăcut orgoliile pentru că a venit Papa la Împărat, iar bancherii au bifat o acțiune de reprezentare recepționată ca un exercițiu democratic obligatoriu. Acum 25 de ani, semnalam într-un articol în Libertatea, ziar necăzut atunci în groapa tabloidă unde l-au împins elvețienii, ce dificultăți au „băieții din Lipscani”, conduși de tânărul Isărescu, să transfere în România și să altoiască pe teritoriul dominat de „valutiști” regulile făcute de ,,Boston boys” în celebra școală economică. Noul sistem bancar românesc construit cu greu a trecut prin hopuri și crize, a rezistat atacurilor, iar „vânturile, valurile” nu l-au dat jos din funcție pe Mugur Isărescu, devenit și el tot mai mult o instituție. Stabilitatea care depășește ciclurile politicienilor poate enerva mai ales într-o țară cu vocația demolărilor; așa cum marii profesori sunt considerați expirați la vârsta pensionării și devorați de foști doctoranzi eșuați, nu trebuie să ne mire formația superactivă de contestatari care îl toacă pe Isărescu pentru longevitate. Problema devine gravă când vocile critice se substituie unor instituții și presează nu asupra persoanei Isărescu, ci indică direcții de acțiune pentru politica monetară, atribut exclusiv al Băncii Naționale. O simplă lectură a statutului BNR, asigurat prin lege și asumat de România prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, arată că independența băncii centrale nu poate fi atacată. Mai mult, conducerea BNR nu poate nici măcar cere sfaturi de la alte autorități, iar sugestiile de a modifica decizii monetare în favoarea politicii fiscale sunt ilegale. Uniunea Europeană, Banca Central Europeană pot impune, prin prerogativele lor acceptate de România, sancțiuni pentru lezarea independenței BNR. Al cui interes este să fie deschis un front de confruntare cu Uniunea Europeană pe terenul atât de sensibil al banilor? Consultările de la Senat par să arate că perenitatea lui Mugur Isărescu nu poate fi clătinată cu un cocktail de ROBOR, fixing și aluzii despre viticultori. Guvernatorul cred că a convins, după spectacolul din aceste zile, că rămâne o solidă candidatură pentru un nou mandat.