EXCLUSIV! Amendamentele la legea pentru plafonarea dobânzilor! Ce propun parlamentarii, băncile şi IFN-urile

De două luni piaţa financiară fierbe din cauza unei propuneri din Parlament, iniţiativa senatorului Daniel Zamfir. E vorba despre proiectul de lege care prevede ca dobânda pentru creditele ipotecare să nu depăşească de 2,5 ori dobânda de referinţă a BNR, iar cea pentru creditele de consum să nu treacă de 18% din aceiaşi dobândă a băncii centrale.

După ce proiectul a fost depus în Senat, parlamentarii, băncile şi IFN-urile au depus amendamente care, spun ei, să nu destabilizeze piaţa aşa cum ar face actualul proiect. Profesorii de economie s-au apucat să facă calcule, băncile au făcut  studii,  însuşi Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a ieşit să explice efectul dobânzii de 18% pentru toată piaţa. Chiar şi Fondul Monetar Internaţional s-a dat de ceasul morţii când a auzit de ,,isprava’’ din Parlament. Ce-i drept, proiectul nu are studiu de impact, iar  procentul de 18% nu a fost explicat.

Soluţia ca să nu fie sugrumată piaţa de creditare este dezbaterea cu toate părţile interesate şi o analiză  referitoare la ce praguri de DAE se potrivesc la fiecare tip de credit. Merită efortul pentru că  ideea nu e deloc rea, curăţă piaţa de acele IFN-uri, care au înţeles să împovăreze clienţii folosindu-se de nevoia imediată. E nevoie de calcule şi de dezbateri ca să nu lase în beznă financiară sute de mii de oameni care, de bine de rău, au acces la credite prin aceste instituţii şi alte milioane de români care nu prea vor mai avea opţiuni dacă băncile vor decide să înăsprească creditarea.

Care sunt, aşadar, amendamentele depuse la Legea lui Zamfir?

Primul amendament cere să nu fie niciun plafon. Practic, a fost depus un amendament la un amendament care să îl anuleze pe primul. Cumva, după două luni de proces legislativ, legea să aibă efect zero. Cam greu de crezut că un astfel de amendament va avea trecere la parlamentari, care cu siguranţă au văzut potenţialul populist din proiectul de lege.

Al doilea amendament propune un prag de 50% pentru tot ce înseamnă credit în România. Să nu uităm că vorbim despre DAE, adică despre dobânda anuală efectivă, indicator folosit pentru compararea produselor de creditare de acelaşi tip. Cum ar veni, dacă vrei să iei un credit pe 3, 4 sau 5 ani, te uiţi la DAE şi vezi care ţi-ar fi mai pe măsură. Ce înseamnă 50% DAE pentru creditele de consum? La ipotecare nu are niciun efect evident, acolo deja sunt dobânzi de 10 ori mai mici decât acest plafon propus. Vedeţi în tabelul de mai jos calculele pentru DAE de 50%. Am calculat pentru aceeaşi valoare, cu aceleaşi comisioane.

Fiecare poate înţelege ce vrea din acest tabel. Ce e de înţeles este, însă, că doar la 24 de luni, şi mai mult chiar, devine DAE relevantă şi echivalează suma de rambursat. Aproape. Să luăm exemplul de 12 luni, când logica ne spune că trebuie să fie egale. Doar că nu e. Altfel, la un termen mai mic, suma de rambursat este mai mică decât DAE, asta şi pentru că DAE nu are relevanţă pentru creditele de scurtă durată. Pentru altceva a fost gândit acest indicator. După cum scrie chiar în documentul ,,certificat de naştere” al DAE, acest indicator nu reprezintă costul fizic al creditului, mai ales că formula nu e ca în regula de trei simplă. E cam aşa:

Alte două amendamente, propun acelaşi lucru: DAE de 50% pentru creditele de consum. De fapt, unul dintre ele propune o variaţie între 50% şi 56%. Într-un fel, după analize, măsurători şi calcule, toţi cei care au depus amendamente au ajuns la aceeaşi concluzie: până în 2 ani, DAE nu are relevanţă, pentru că suma plătită înapoi este mult mai mică decât DAE, ducând aproape în derizoriu fala şi notorietatea indicatorului anual şi procentul de 50% este suficient de mare cât să nu îngroape IFN-urile, să le stingă lumina sutelor de mii de români care se împrumută de la ele, să nu limiteze oferta băncilor şi să nu pună economia în situaţia de a merge pe sârmă. Abia după doi ani DAE începe să se apropie de suma plătită în plus faţă de principal iar cu cât e mai lungă perioada de rambursare, cu atât e mai mare suma pe care o dăm înapoi la creditor. Chiar dacă ni se pare că am tras lozul câştigător când vedem cifre mici. La început.

Un alt amendament propune ca dobânda anuală efectivă (vorbim despre ea desfăşurat pentru că ,,anual’ este unul dintre cuvintele cheie în această poveste) să fie de 1% pe zi pentru creditele sub 90 de zile. Explicaţia pentru acest amendament e simplă: când iei un credit pentru 30 de zile, dar îi aplici un indicator anual e ca şi cum ai lua în calcul cât te-ar costa să stai la hotel un an, deşi ai sejurul de câteva zile.

Recapitulând, avem un amendament care practic ar anula legea despre care e cam greu de crezut că va trece, în condiţiile în care proiectul a avut parte de susţinere în Parlament. Alte trei amendamente care propun acelaşi lucru: plafon de 50% pentru creditele de consum şi care ar reduce, într-adevăr, acele multe mii la sută despre care tot vorbea Daniel Zamfir şi un alt amendament pentru creditele pe termen foarte scurt: 1% pe zi.

Săptămâna trecută, BNR a trimis la Parlament un studiu în care a despicat propunerea senatorului Zamfir, piaţa europeană şi economia. E un studiu pentru că BNR nu are voie să facă propuneri, prin statut, studiul pe care parlamentarii îl pot lua sau nu în seamă, rămâne la latitudinea fiecăruia. Ce lipseşte în continuare din dezbatere este acel studiu de impact care să arate că 18% este soluţia potrivită. Altfel, 50% spus pe trei voci pare rezonabil.