Având în vedere ceea ce se întâmplă în politică și unde a fost adus nivelul de educație din România, sprijinit cu mâna ca să nu cadă, pare o aroganță să discutăm de Fibonacci și de ziua lui, 23 noiembrie. Și, în fine, europenii îi bagă pe toți arabii în aceeași oală, le pun eticheta de teroriști, dar, în urmă cu 800 de ani, Fibonacci considera că-s oameni bine educați, nu extremiști. După ce studiază matematica cu profesori arabi și face cunoștință cu algebra lui Al-Khwarizmi, italianul introduce în Europa cifrele arabe.
La fel de important mi se pare că în regnul vegetal se vede că robustețea e mai mare decât în cel animal și se bazează pe două legități pe care le cunoaștem sub numele de teoria fractalilor a lui Benoit Mandelbrot și șirul numerelor lui Fibonacci.
Nu înseamnă neapărat că aceste legități nu pot fi întâlnite și în mediul animal, iar cel mai bun exemplu este melcul, a cărui existență e similară cu a speciilor vegetale. Albinele, ca entități, se dezvoltă altfel, dar, la nivel de grup, în cadrul stupului, se apropie de structurarea din regnul vegetal.
Ceea ce trebuie să înțelegem din cele două exemple e că sinergia trebuie să existe la nivelul grupului, însă e la fel de important să plece de la individ. Pentru că dacă nu e generată educațional, la nivel individual, grupul are o problemă.
Fibonacci, prin șirul său, a sesizat că dezvoltarea are o formă spiralată, precum cochilia melcului, iar fractalii arată că spirala se perpetuează ca o structură robustă. Pentru că, din câte se vede, regnul vegetal, deși are o evoluție înceată, e extrem de stabil. Spre deosebire de speciile animale, care sunt caracterizate prin dinamism, optimizarea anumitor parametri, însă în dauna unor măsuri de siguranță ce ar putea să împiedice extincția. De unde rezultă că ceea ce ar trebui să observăm - și au reușit să releve Fibonacci și Mandelbrot - sunt legitățile pe seama cărora să câștigăm stabilitate inspirându-ne de la natură.
Regnul vegetal se observă că se descurcă foarte bine fără o instituție care să pună stăpânire pe religie. Nu se știe de ce forma de viață care se plasează în fruntea lanțului trofic are nevoie de instituționalizarea credinței - un element definitoriu pentru evoluția sa - mai ales în condițiile existenței educației?
Ca să conchid, Fibonacci și Mandelbrot sugerează că mediul vegetal are conștiință de sine. Fără a fi instituționalizată! Iar noi, deși ne-am cățărat „la vârf”, avem mari șanse să dispărem ca specie. Chiar dacă în momentul de față părem inexpugnabili, arheologii nu prididesc să descopere fosilele unor animale care nu se știe din ce cauză n-au supraviețuit.
Ceea ce vedem acum în regnul vegetal are o durată mai mare de viață decât au speciile animale. Plantele trăiesc mult, precum Set, Enos, Cainan. Maleleil, Iared, Enoh, Matusalem, Laneh sau Noe din Vechiul Testament. Evoluția noastră din prezent pare a fi logaritmică, ca urmare a percepției noastre asupra vieții, ceea ce poate avea ca și consecință o cădere exponențială.