Evenimentul de la New York, derulat în perioada 28–30 iulie, a reunit reprezentanți din peste 100 de țări și a avut ca obiectiv revitalizarea ideii recunoașterii unui stat palestinian suveran, ca parte a soluției cu două state.
Israelul, care respinge această perspectivă, a boicotat conferința, iar Statele Unite au catalogat demersul drept „contraproductiv”.
Declarațiile vin în contextul în care președintele francez, Emmanuel Macron, a confirmat, săptămâna trecută, că Franța va recunoaște oficial Palestina în cadrul Adunării Generale a ONU din septembrie.
Conferința, inițial programată pentru luna iunie și gândită ca un summit extins de patru zile cu lideri internaționali, a fost amânată și restrânsă pe fondul escaladării tensiunilor din Orientul Mijlociu – inclusiv conflictul de 12 zile dintre Israel și Iran, dar și a acutizării războiului din Gaza.
Ministrul francez de Externe, Jean-Noël Barrot, a declarat, la începutul săptămânii, că „acesta trebuie să fie un moment de cotitură, un punct de transformare pentru aplicarea soluției celor două state”. El a subliniat că „trebuie să lucrăm la un plan de tranziție de la sfârșitul războiului din Gaza, la încheierea conflictului israeliano-palestinian”.
Încă din 1947, atunci când ONU a adoptat o rezoluție care prevedea împărțirea teritoriului aflat atunci sub mandat britanic în două state – unul evreiesc și unul arab –, comunitatea internațională a susținut, în principiu, coexistența a două state independente. Israelul avea să fie proclamat în anul următor.
Cu toate acestea, în prezent, după aproape doi ani de război în Gaza, extinderea rapidă a coloniilor israeliene în Cisiordania ocupată și refuzul exprimat de liderii israelieni față de suveranitatea palestiniană alimentează temeri că ideea unui stat palestinian viabil devine tot mai greu de realizat.
Barrot a avertizat că este „o iluzie” să se creadă că o încetare durabilă a focului poate fi obținută fără o perspectivă clară asupra viitorului Gazei și fără o soluție politică pe termen lung.
Viraj diplomatic major
Decizia Parisului de a recunoaște statul Palestina marchează o schimbare semnificativă de direcție pentru diplomația franceză, care, de la atacurile Hamas, din octombrie 2023, a oscilat pe o linie diplomatică fragilă.
Imediat după acele atacuri, președintele Macron s-a deplasat în Israel, unde a promis „sprijin necondiționat” guvernului de la Tel Aviv și a cerut chiar formarea unei coaliții internaționale pentru a elimina Hamas, într-un gest care i-a luat prin surprindere până și pe oficialii israelieni.
În noiembrie 2023, Franța a refuzat să dea curs mandatului de arestare emis de Curtea Penală Internațională pe numele premierului israelian, Benjamin Netanyahu, și al fostului ministru al Apărării, Yoav Gallant, acuzați de crime de război și crime împotriva umanității în Gaza. Un mandat similar fusese emis și pentru Mohammed Deif, liderul aripii armate a Hamas, despre care Israelul susține că l-a ucis pe 13 iulie 2024.
De la condiții ferme la nuanțări
Punctul de cotitură s-a produs în aprilie, la întoarcerea lui Macron dintr-o vizită în Egipt. La bordul avionului prezidențial, liderul de la Paris a anunțat că Franța va recunoaște statul Palestina „în lunile următoare”.
Inițial, Palatul Élysée și Ministerul de Externe au stabilit mai multe condiții pentru această recunoaștere: demilitarizarea Hamas, eliberarea ostaticilor israelieni și reformarea Autorității Palestiniene.
Criticii inițiativei au atras însă atenția că niciuna dintre aceste condiții nu a fost îndeplinită în totalitate. Deși organizația Hamas a fost serios slăbită de ofensiva militară israeliană, gruparea controlează încă Fâșia Gaza și deține 49 de ostatici, dintre care 27 au fost declarați morți de către armata israeliană.
Într-o scrisoare adresată președintelui Macron, la începutul lunii iunie, liderul Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, s-a angajat că orice viitor guvern palestinian va exclude Hamas.
Parisul, prins între principii și presiuni geopolitice
Schimbarea de ton a Parisului se produce într-un context internațional extrem de tensionat, în care politica dublului standard, promovată de către Occident, este tot mai des criticată.
Tot mai multe state din Sudul Global - termen ce extinde conceptul de „țări în curs de dezvoltare” - exprimă frustrare față de contrastul evident dintre reacția dură a Occidentului la invazia Rusiei în Ucraina și tăcerea sau reținerea în privința ofensivei Israelului în Gaza.
În 2024, trei state din Europa de Vest – Norvegia, Spania și Irlanda – au recunoscut oficial statul Palestina, alăturându-se altor zeci de țări europene. În prezent, peste 140 dintre cele 193 de state membre ale ONU susțin recunoașterea Palestinei ca stat suveran.
În acest context, virajul diplomatic al lui Macron semnalează o reevaluare a poziției externe a Franței. Parisul pare că încearcă acum să se apropie mai clar de Sudul Global, într-un moment în care imaginea Franței pe scena internațională a fost afectată de incoerențe și ezitări.
Un punct de cotitură pentru Paris pare să fi fost criza umanitară tot mai gravă din Gaza, în special pericolul acut de foamete.
La sfârșitul lunii iulie, imagini cu copii înfometați au circulat masiv pe rețelele sociale și în presa internațională, stârnind reacții puternice în rândul opiniei publice.
Cu câteva zile în urmă, organizația umanitară „Amnesty International” a acuzat Israelul că folosește foametea ca armă de război – o practică ce constituie, potrivit organizației, o crimă de război. ONG-ul a cerut Franței să „treacă de la declarații la acțiuni concrete”.
Pariul lui Macron
Decizia Franței poate fi însă și un calcul strategic. Războiul din Gaza este blocat într-un conflict din care cei trei principali actori – Israel, Hamas și Statele Unite – nu par cu adevărat interesați să iasă.
În acest vid de voință politică, Macron pare să fi văzut o oportunitate de a propune o alternativă.
Dacă Parisul își va duce la capăt angajamentul în luna septembrie, Franța va deveni prima țară din Grupul G7 care recunoaște oficial statul Palestina.
Rămâne de văzut dacă acest gest diplomatic va avea un impact real asupra păcii în Orientul Mijlociu sau se va transforma într-o nouă inițiativă eșuată.