Vladimir Găitan, bărbat chipeş, înalt ca bradul, a jucat într-un număr remarcabil de filme. A fost românul curajos, gata de sacrificiu în filme în care se dădeau bătălii pentru Ţară, în “Războiul de Independenţă”, “Noi cei din linia-ntâi”, “Pe-aici nu se trece”, “Triunghiul morţii”, “Săgeata căpitanului Ion”. Găitan ştie ce e lupta şi în filme, dar ştie în viață. Acum mulți ani a fost diagnosticat cu o formă rară şi brutală de cancer de sânge, o maladie asemănătoare cu leucemia, cu care dă piept şi regele Mihai. Medicii i-au prezis că va mai supravieţui puţin, dar Găitan, cu suflet puternic, nu s-a dat bătut. Doar inima lui, istovită de bătăliile cu boala, a obosit şi a devenit prada unui infarct. Dar, deşi slăbit, nu pune genunchii jos, continuă să facă teatru, seriale. Nu a fost uşor pentru niciun actor să-l impresioneze pe exigentul Sergiu Nicolaescu, dar Găitan i-a devenit actor în distribuţia celor mai multe filme. Să nu uităm că Găitan şi Mihăiţă au jucat rolurile principale în primul film curajos din epoca comunistă, în “Reconstituirea”, unde Pintilie şi scenaristul Horia Pătraşcu developau stupiditatea miliţiei, care a provocat moartea unuia dintre tinerii obligaţi să se bată în reconstituirea unui scandal de puşti. Vladimir Găitan a povestit în premieră, în emisiunea mea de la Antena 1, cum dosarul rău din punctul de vedere politic al părinţilor i-a barat intrarea la Facultatea de Teatru. Găitan nu a dezarmat, a lucrat la o balastieră şi până la urmă talentul lui i-a deschis uşa la Facultatea de Teatru. Fire activă şi doritoare de succes, după 1990, Găitan a înfiinţat şi o firmă de construcţii, ridicând, de exemplu, casa de vacanţă a Stelei Popescu. A îndeplinit o perioadă şi funcţia de director al Teatrului de Comedie, în vremuri grele. Pofta de muncă a lui Găitan a rămas în memoria publicului şi printr-o întâmplare petrecută în timpul filmărilor unei pelicule istorice de Sergiu Nicolaescu. Regizorul lucra mereu în ritm de sprint, se înserase şi el încă filma cu mii de figuranţi. La portavoce i-a strigat lui Găitan, “Găitane, ai adormit pe cal?”. Răspunsul lui Găitan a stârnit hohote de râs: “A adormit calul, nu eu!”.