Umblă în popor prin telefonul fără fir o mulţime de sfaturi de folosire a unor metode de menţinere a confortului de sănătate. O parte din aceste practici sunt inutile, ba chiar primejdioase.
Curentul continuă să fie un bau-bau, care sperie oamenii. Vom argumenta cu vorbele unui important medic reumatolog că acest curent nu aduce de fapt necazuri. Unii îşi îndeasă tampoane de vată în ureche, pasămite ca să-l ferească pe om de curentul aducător de suferinte în aparatul urechii. O aiureală care nu ajută la protejarea urechii de mişcarea aerului, ba mai mult, şomoiogul de vată în ureche face rău. Eliminarea secreţiilor de ceară produsă în ureche se face de la sine. În ureche există nişte cili, picioruşe mişcătoare în acelaşi sens, care transportă ceara nedorită şi o elimină în mod natural. Tamponul de vată înghesuit în ureche nu ne apără de nimic, ba în mod dezavantajos blochează eliminarea naturală a cerumenului. Şi fiindcă a venit vorba despre ureche şi obiceiul de a usca urechea cu beţişoarele acelea cu vată în vârf este de evitat. Cu acele beţişoare distrugem cilii aceia mişcători, care prin mişcarea lor coordonată scot ca un covor rulant ceara. Revenind la mult hulitul curent, un reumatolog important, medic primar Florin Rădulescu, povestea că pe uşa cabinetului intră adesea pacienţi încovoiaţi de şale: “m-a tras curentul”. Combătea medicul reumatolog că, pentru a alina durerile din sciatică, face infiltraţii în vecinătatea nervului afectat din zona lombară. Acul cu care se ajunge la nerv e lung, de peste 10 centimetri, “ce curent de aer poate străbate ţesuturi groase de 10 centimetri, un crivăţ, mişcarea aerului, curentul scade cu câteva grade temperatura şi acea uşoară răcire poate aduce necazuri, nu mişcarea aerului, curentul”.
Florin Condurăţeanu