O lege inițiată de deputaul USR-PLUS Cristian Gabriel Seidler, prin care se urmărea introducerea în Consiliile de Administrație ale spitalelor publice a unor ONG-iști, a fost modificată și votată, în Senatul României, după ce Guvernul Cîțu a cerut Parlamentului să elimine aceste prevederi. Culmea, demersul USR-istului era susținut, prin semnarea expunerii de motive, de mai mulți liberal aflați în tabăra lui Ludovic Orban, printre care s-au numărat fosta șefă a PNL București, Violeta Alexandru, și fostul secretar general al Guvermului, Antonel Tănase. De altfel, un astfel de demers a mai fost inițiat, pe vremea Guvernului Cioloș, de către fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, proiect care, de asemenea, a picat în Parlament.
Deputatul USR care dorește modificarea și completarea Legii nr. 85/2006 privind reforma în domeniul Sănătății, în sensul aducerii în consiliile de administrație a spitalelor din București a unor ONG-iști, este Cristian Gabriel Seidler care, în 10 mai, a depus la Biroul Permanent al Camerei Deputaților un proiect de lege pentru modificarea articolului 187, alineatul 14, din acest act normativ. Concret, în legea aflată în vigoare, la articolul citat, se arată că, în cadrul autorităților administrației publice locale care realizează managementul asistenței medicale la cel puțin trei spitale, reprezentanții sunt numiți în comisiile de administrație de către Consiliul Local, de către Consiliul Județean sau după caz de către Consiliul General al Municipiului București, doar din rândul celor prevăzuți în articolul 18, alineat 1, din OUG 162/2008.
Ei bine, acest lucru se dorea a fi schimbat de către deputatul USR Cristian Seidler, în sensul că membrii consiliilor de administrație pentru spitalele publice trebuie să îndeplinească, sub sancțiunea nulității actului de numire, mai multe cerințe. Prima cerință este aceea ca membrul propus să fie absolvent de studii superioare finalizate cu licență și să dețină la momentul numirii cel puțin cinci ani de experiență profesională sau de management în domeniul medical, farmacie, sănătate publică, juridic sau economic. Iar aici vine surpriza. După ce enumeră aceste domenii, Seidler mai introduce un al cincilea: „Să dețină la data numirii cel puțin cinci ani de experiență în reprezentarea pacienților în calitate de membru al structurii de conducere al unei asociații sau al unei fundații de profil”.
Executivul: „Considerăm inoportună această soluție”
În data de 27 iulie, însă, Guvernul României, prin semnătura premierului Florin Cîțu, a transmis Parlamentului punctul de vedere al instituției cu privire la acest proiect de lege, arătând că nu este de acord cu aducerea ONG-iștilor în consiliile de administrație ale spitalelor. „Îndeplinirea unor condiții minime la numirea membrilor din consiliile de administrație ale spitalelor care se referă la studiile superioare, vechime și experiență profesională constituie un aspect pozitiv în exercitarea atribuțiilor ce revin în această calitate, motiv pentru care considerăm inoportună înlocuirea acesteia cu a doua posibilitate alternativă de cinci ani experiență în conducerea unor organizații sau asociații de profil”, se arată în documentul Guvernului, transmis Parlamentului României.
La Senat, punctul de vedere al Executivului a fost respectat, iar forma legii propusă a fost modificată, în sensul că „membrii Consiliilor de Administrație pentru spitalele publice trebuie să îndeplinească, sub sancțiunea nulității actului de numire”, două criterii principale. Primul criteriu este al absolvirii de studii superioare finalizate cu licență. Al doilea se referă la deținerea, la data numirii, a unei experiențe profesionale și/ sau de management în domeniul medical, farmacie, sănătate publică, juridic, economic sau tehnic”.
Partea cu ONG-urile a dispărut. Singura noutate este că, potrivit unui alt alineat introdus, „nu pot fi membri în Consiliile de Administrație pentru spitalele publice cei condamnați definitiv la pedepse privative de libertate, pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, până la intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării”.
Senatul s-a conformat și a eliminat prevederea
Sub această formă, în 14 septembrie 2021, după ieșirea USR-PLUS de la Guvernare, Senatul României a adoptat proiectul de act normativ, cu o majoritate de voturi.
Legea a ajuns la Biroul Permanent al Camerei Deputaților, care este și forul decizional, fiind înaintată, pentru formularea eventualelor amendamente, Comisiei pentru Sănătate și Familie. Termenul de depunere a amendamentelor este data de 5 octombrie 2021. De asemenea, Comisia are termen să finalizeze raportul până în data de 19 octombrie, după care proiectul trebuie supus la vot, în Plen.
Inițiatorul recunoștea că legea viza spitalele Primăriei Capitalei. Un demers similar cu cel al lui Vlad Voiculescu, în 2016
Deputatul USR Cristian Seidler explica, în expunerea de motive care a însoțit proiectul de lege în procesul legislativ derulat până în prezent, și de ce voia să se producă aceste modificări în lege. El arată că prevederile din legea aflată în vigoare se referă, de fapt, doar la Consiliul General al Municipiului București, „pentru că nu există în țară vreo autoritate a administrației publice locale care realizează managementul asistenței medicale la cel puțin trei spitale”. Cu alte cuvinte, însuși inițiatorul recunoaște că vizate sunt spitalele administrate de Primăria Capitalei.
Reamintim că o situație similară cu privire la numirea în funcții de management la spitalele publice din rândul nespecialiștilor medicali a fost posibilă în România, după ce, în noiembrie 2016, guvernul condus de Dacian Cioloș, la inițiativa fostului ministru de resort Vlad Vasile Voiculescu, a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 79/2016, pentru modificarea Legii nr. 96/2006, privind reforma în domeniul Sănătății. Ce scria Vlad Voiculescu în expunerea de motive a acestui act normativ este mai mult decât elocvent.
„Luând în considerare faptul că prevederea care instituie obligația managerilor de spitale clinice în care se desfășoară și activitatea de învățământ și cercetare științifică medicală de a fi cadru universitar sau medic primar este restrictivă, ținând seama că prin această măsură se îngrădește accesul la această funcție, cu consecințe negative în procesul de selecție pentru ocuparea acestei funcții în desfășurarea activității de management (…) și în vederea extinderii ariei de selecție a persoanelor care pot ocupa funcția de manager de spitale clinice fără limitarea la cadrele universitare și la medicii primari, prin acordarea posibilității ocupării acestei funcții și de către alte categorii de specialiști cu experiență și abilități de management dovedite” – sunt doar câteva dintre motivele emiterii acestui OUG.
Ce mai conținea Ordonanța tehnocrată
Ordonanța prevedea că funcția de manager general se va ocupa prin concurs, organizat prin ordin al ministrului Sănătății, iar managerul general încheie cu ministerul, reprezentat prin ministru, un contract de management pe o perioadă de maximum trei ani, care poate fi prelungit cu încă trei luni, de maximum două ori. Conform actului normativ inițiat de Vlad Voiculescu, nu pot fi manageri de spitale persoanele care exercită funcția de membru în organele de conducere, de administrare și control ale unui partid politic.
Mai mult, în Ordonanță se arată că funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu desfășurarea de activități didactice sau de cercetare științifică finanțată de către furnizori de bunuri și servicii ai spitalului respectiv, dar și cu exercitarea de către soțul/soția, rudele și afinii managerului de membru în comitetul director, de șef de secție, de șef de laborator sau de șef de serviciu medical în spitalul cu pricina. Cea mai spectaculoasă modificare la lege operată prin această ordonanță este, însă, prevederea conform căreia persoanele care îndeplinesc funcția de manager de spital pot desfășura activitate medicală în instituția respectivă, cu respectarea programului de lucru prevăzut în contractul de management, fără a afecta buna funcționare a instituției respective. Practic, directorii de spitale care sunt și medici aveau dreptul să profeseze după programul de 8 ore ca manager. Ordonanța a fost respinsă, în 2017, la Senat, însă, în Camera Deputaților, a fost aprobată printr-o lege, cu modificări. Partea cu posibilitatea ca un ne-medic să conducă un spital a rămas.