Helmut a fost internat în stare gravă la Spitalul Militar. „Eroul de la Sevilla” a fost internat la terapie intensivă, iar medicii au depus eforturi uriaşe pentru a-i salva viaţa. Din păcate, aceştia nu au mai putut face nimic, potrivit Antena Sport
Anunțul oficial a fost făcut de Marcel Pușcaș.
„Am aflat de la apropiaţi. A fost internat la Spitalul Militar. Nu ştiu din punct de vedere medical. El a avut probleme de mai demult, nu ştiu de când”, a spus Puşcaş.
Fostul președinte de imagine al FCSB-ului, Duckadam a fost supus în septembrie 2024 unei intervenții pe cord deschis, despre care declara la acel moment că totul a decurs conform planului, chiar dacă recuperarea urma să fie dificilă. „Durează recuperarea… e grea, dar asta e. Totul a fost în parametri, acum vedem mai departe”, spunea Duckadam imediat după operație.
În ciuda problemelor de sănătate, Duckadam a fost mereu optimist și plin de viață, iar în urmă cu doar o săptămână își exprima speranța că va depăși această perioadă dificilă. „Am vorbit acum o săptămână, când erai vesel. Te-ai dus prea repede, prietene”, a transmis Marcel Pușcaș, fostul său coleg de la Steaua, într-un mesaj de adio pe rețelele sociale.
Comunicatul familiei lui Helmuth Duckadam
„A luptat cât a putut pentru toate prin câte i-a fost dat să treacă, dar din păcate zbuciumul lui s-a oprit azi 02.12.2024.
Toți cei care doresc să-i aducă lui Helmut Duckadam un ultim omagiu sunt așteptați la Arena Națională, sector VIP, marți, 3 decembrie, începând cu orele 14:00.
În aceste momente grele vă rog să ne respectați durerea și dreptul la intimitate”, a transmis Alexandra Duckadam, soția lui Helmuth Duckadam
Fostul mare portar al echipei de fotbal Steaua Bucureşti, Helmuth Duckadam, supranumit „Eroul de la Sevilla”, s-a născut în localitatea Semlac, judeţul Arad, la 1 aprilie 1959
A început să joace fotbal în 1975, la Gloria din Arad. Până în 1983, când s-a transferat la Steaua Bucureşti, a mai evoluat la UTA (1977 şi 1978-1983) şi Constructorul Arad (1977-1978).
Odată cu venirea în Bucureşti, a început şi ascensiunea lui ca jucător. Primul meci mare îl face la Bucureşti, în întâlnirea retur cu A.S. Roma din Cupa Cupelor, din toamna lui 1984, când la 0-0, în minutul 87, a apărat un penalty.
Vârful carierei sportive îl atinge în ediţia 1985-1986 a Cupei Campionilor Europeni, când pe întreaga durată a competiţiei, dar mai ales în memorabila finală de la Sevilla, Steaua-CF Barcelona (0-0, 2-0, după penalty-uri), apără de-a dreptul senzaţional, determinându-i pe ziariştii spanioli, şi nu numai, să-i aprecieze evoluţia la superlativ. Cele patru lovituri consecutive de la 11 m apărate în faţa jucătorilor spanioli – Alesanco, Pedraza, ‘Pichi’ Alonso şi Marcos – l-au făcut să intre în „Cartea Recordurilor”.
Imediat după meciul care a fost televizat de postul naţional, pentru prima dată în regimul comunist, oamenii au ieşit nechemaţi în stradă să se bucure pentru izbânda fotbaliştilor de la Steaua. Circa 30.000 de oameni au plecat spre Aeroportul Otopeni şi au ocupat esplanada să-şi întâmpine campionii. În aproape toate colţurile ţării, noaptea de 7 spre 8 mai 1986 a fost practic una albă.
După cinci zile de la finala de la Sevilla, într-un cadru solemn, clubului de fotbal Steaua i s-a acordat Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa I. Titularii, printre care evident şi Duckadam, antrenorii Ienei şi Iordănescu, plus preşedintele Alecsandrescu au primit Meritul Sportiv clasa I. Rezervele şi ceilalţi din staff au primit Meritul Sportiv clasa a II-a.
Duckadam a evoluat în 133 de meciuri pe prima scenă, are două prezenţe la naţională şi 11 în cupele europene. A câştigat un titlu de campion şi o cupă a României (1985) şi Cupa Campionilor Europeni (1986). A fost desemnat cel mai bun fotbalist român al anului în 1986, fiind menţionat şi în revista „France Football”.
Duckadam va rămâne în istoria fotbalului ca un simbol al Stelei din '86, echipa care a câștigat Cupa Campionilor Europeni, un succes care a marcat o întreagă generație de suporteri și întreaga țară.