Nişte coruri de afoni, cu voci gâjâite, cu dinţi stricaţi, prin găurile cărora se prelinge venin şi leşie, chinuie conştiinţele cu tot felul de vorbe urâte şi nedrepte pentru a-i aşeza pe români în genunchi, cu privirea în pământ. Aceşti rebutaţi de soartă strigă cum că neamul românesc este de mâna a doua, de mâna a treia, că suntem de la periferia continentului, că ne sunt hărăzite prin genele noastre ultimele locuri în tot felul de clasamente răsuflate.
Primesc arginţi ai trădării ca să defăimeze un popor isteţ şi cu suflet cald, inventiv şi răbdător, un neam care-şi împarte bucata de pâine cu călătorul, un popor care a rezistat poftei de cotropire a numeroase imperii şi care şi-a păstrat fiinţa naţională în acest colţ de viscole istorice prin biserică şi limba română. Celor care ne pătează cu spurcăciunea sufletului lor le rezum câteva argumente că ideile româneşti au deschis căi uluitoare pentru întreaga omenire.
Când ştabii lumii se află dimineața la New York şi la înserat au ajuns la Tokyo, ei bine, au survolat jumătate de glob pământesc fiindcă un român genial Coandă a creat avionul de foarte mare viteză. Aceiaşi granguri semnează tratate şi contracte cu stiloul care a fost inventat de românul Poenaru. S-au îmbogăţit prin ideea teribilă a inginerului român Bazgan, care a creat sapa de foraj de mare adâncime, aducând ţiţeiul la suprafaţă. Şi, de 100 de ani, peste o sută de milioane de diabetici ai lumii au supravieţuit fiindcă profesorul român Paulescu a anunţat că diabetul se ţine în frâu cu insulină.
Asta privind pe scurt lista creaţiilor superbe româneşti. Care e prea strâmtă, fiindcă Odobleja e considerat părintele informaticii, Gogu Constantinescu a descoperit transportul cu aer, Eminescu în „Sărmanul Dionis” şi „Luceafărul” a lansat idei premergătoare teoriei relativităţii de mai târziu a lui Einstein. Ţăranul genial Brâncuşi, plecat din Gorj în opinci, a revoluţionat sculptura, a dăltuit metafore în piatră. Academiciana Ana Aslan a pus bazele medicinii bătrâneţii: „a dat ani vieţii şi viaţă anilor”, prin geriatria imaginată de ea. Românul Herman Obert a desenat prima rachetă, iar în Oneştiul pierdut pe hartă se ducea conştiincios la sala de gimnastică Nadia Comăneci, Zeiţa Omenirii, care a logodit prima dată nota de 10 cu gimnastica devenită prin ea dominatoare asupra gravităţii. Cum e cu neam de mâna a doua?