Deși tradiția sacrificării porcului este mai veche decât creștinismul, fiind moștenită de la daci, ziua Sfântului Ignat se sărbătorește în calendarul ortodox pe 20 decembrie. Data nu a fost aleasă întâmplător, fiind Solstițiul de iarnă, când este cea mai scurtă zi din an și cea mai lungă noapte.
Singura activitate permisă de Sfântul Igant este cea a tăierii porcului. Sunt astfel interzise curățenia în casă ori spălarea rufelor. Tăierea animalului începe după răsăritul soarelui și toate muncile legate de prepararea cărnii trebuie să se încheie înainte de apus. Se spune că nu este voie ca porcul să fie sacrificat noaptea pentru ca lumina zilei să alunge spiritele rele. Se mai crede că în ajun de Ignat, porcii visează dacă a doua zi vor fi sau nu sacrificați.
Această zi mai este numită și Crăciunul Țiganilor, deoarece la sate ei erau cei care sacrificau porcul.
Tradiții și obiceiuri de Ignat
Pe locul tăierii animalului se ține un ritual de purificare cu tămâie și apă sfințită. Bărbatul face semnul crucii cu cuțitul înainte de sacrificarea porcului și spune „Tatăl nostru. Să-l mâncaţi sănătoşi”. Apoi, femeile se ocupă cu spălarea și prepararea cărnii. Mâncărurile se consumă în perioada sărbătorilor de iarnă, între Crăciun și Bobotează.
Deși ziua de Ignat cade în postul Crăciunului, după tăierea animalului are loc pomana porcului, la care participă toate persoanele prezente. Bucatele constau în friptură, mămăligă și murături iar masa se servește în curte. Oamenii mănâncă în picioare și beau țuică fiartă pentru că de obicei în această zi este ger mare.
Pentru bunul mers al gospodăriei, după ce porcul este sacrificat, în casă se aduce căpățâna acestuia, cu râtul înainte.
În unele regiuni ale țării, stăpânul casei desenează o cruce pe fruntea copiilor cu sângele scurs de la porc iar aceștia vor fi sănătoși tot anul următor.
Sângele porcului se amestecă cu mei și se lasă la uscat pentru a fi apoi folosit la afumat copiii când tușesc ori se sperie. Și părul de porc se păstrează tot pentru a fi afumați copiii atunci când suferă de deochi. Totodată, sunt afumate și adăposturile pentru vite deoarece le apără de fiarele sălbatice.
Din unele organe sunt preparate remedii naturiste de tratare a bolilor oamenilor și animalelor.
Grosimea splinei prevestește cât de lungă și grea este iarna.
Primăvara trebuie semănat porumbul în aceeași zi a săptămânii când a fost Ignatul pentru a avea o recoltă bogată.
Legenda Sfântului Ignat
Se pune că odată, de mult, a trăit un bărbat pe care îl chema Ignat. Însă întâmplarea face că atunci când vrut să-și taie porcul din ogradă, l-a lovit din greleală pe tatăl său cu securea în cap. Omul a murit pe loc iar Ignat s-a necăjit tare mult și a plecat să cutreiere prin lume. Pe drum s-a întâlnit cu un preot la care s-a spovedit iar acesta l-a pus că construiască o luntre cu care să treacă oamenii peste un râu fără să ceară niciun ban. De asemenea, preotul i-a mai spus să îngroape un tăciune iar pe acel loc va răsări într-o zi o tufă.
Ignat a urmat întocmai sfaturile preotului. Și-a făcut luntrea, a pus tăciunele în pământ, și-a găsit o casă aproape de râu și s-a însurat. Anii au trecut și într-o noapte Ignat a auzit strigăte de ajutor de pe celălalt mal al râului. S-a urcat în luntre și a trecut apa dar dincolo nu a găsit pe nimeni. Așa că bărbatul s-a întors acasă și s-a culcat la loc. Îndată ce a adormit a auzit iarăși strigăte, a fugit din nou pe malul celălalt și a găsit doi bătrâni pe care i-a adus în casă.
Din vorbă în vorbă, Ignat le-a spus și lor cumplita poveste. Ei l-au ascultat și au văzut în ce sărăcie trăiau Ignat, soția și copiii acestuia, deoarece el nu voia să ceară niciun ban pentru a-i trece pe călători de pe un mal pe celălalt al râului. Întrucât nu aveau mai nimic de mâncare,femeia îi păcălea pe copii spunându-le că a pus pâine la copt pe sobă, sub ștergar. Atunci, nuul dintre bătrâni i-a spus acesteia să ridice ștergarul de pe sobă. Sub acesta, femeia a găsit o pâine mare și caldă. Cei doi bătrâni nu erau nimeni alții decât Dumnezeu și Sf. Petru. Atunci Ignat și-a dat seama cine se afla în fața lui. Aceștia i-a spus ca pe viitor să nu-și mai facă griji pentru familia sa. Ignat i-a condus pe cei doi bâtrâni și a văzut că pe locul unde îngropase tăciunele cu ani în urmă, a răsărit o tufă. Acesta a fost semnul că, în cele din urmă, lui Ignat i-a fost iertat păcatul.