Edilul unei comune din Vâlcea nu mai are liniște până nu îi vede pe consăteni că pun osul la treabă. După ce acum câțiva ani a fost învins de lenea alegătorilor care i-au alungat investitorii, astăzi încă insistă complicându-și existența cu tot felul de proiecte menite să încurajeze munca.
În urmă cu trei ani l-am găsit pe primarul comunei vâlcene Bărbătești bătând ulițele comunei de colo colo și discutând aprins cu alegătorii săi care pur și simplu l-au trădat. Iar trădarea a fost cruntă. Se baza pe ei că vor schimba împreună viața jalnică a localității, una aflată într-o zonă defavorizată cu prea puțin teren agricol să ajungă la toți. Singura variantă pentru un trai decent al celor 3500 de locuitori era venirea de urgență în zonă a unui investitor. Era pesemne treaba edilului Constantin Bănacu să îl caute, să îl amețească cu oferte și să îl convingă să vină la ei, la zeci de kilometri distanță de cel mai apropiat oraș. Iar primarul, fost gestionar de magazin în tinerețe, a gestionat bine imposibila misiune. Și în 2013 a convins un om de afaceri vâlcean să deschidă în sat o fabrică de confecții care să ofere 300 de locuri de muncă. Primarul i-a pus la dispoziție la schimb clădirea fostei școli din sat pe care întreprinzătorul a renovat-o și dotat-o cu aparatura necesară. Numai că imediat ce s-au deschis porțile croitoriei în mare parte din sălile dotate cu tot ce trebuia lipseau cu desăvârșire muncitorii. În același timp în mijlocul unei zile de muncă puteai găsi cârciumile satului pline. De altfel barurile erau singurele afaceri sigure din sat. Erau vreo șapte în total, unele lângă altele. Primarul rămăsese siderat căci după aproximările sale în comună și în împrejurimi erau sute de localnici apți de muncă care care nu lucrau nicăieri. Unii trăiau din munca la negru, alții din ajutoare sociale sau din pensii pentru boli închipuite. Așa că îi era limpede că o dată cu fabrica de croitorie va veni și prosperitatea. „Vă dați seama ce ar însemna 300 de locuri de muncă pe care le consider și la ora actuală că le puteam asigura. Ar însemna trei miliarde din salarii în fiecare lună, asta ar însemna că s-ar dezvolta și comerțul căci banii ar intra în circuit și s-ar face ceva cu ei. Și-ar renova casele, s-ar îngriji, ar trăi mai bine, copiii lor ar fi mai îngrijiți”, își făcea pe atunci calcule primarul. Numai că după căutări intense din 300 de locuri s-au angajat fix 28 de oameni.
Faliment din lipsă de forță de munc
Astăzi ne-am întors la Bărbătești să vedem dacă lenea a învins primarul sau primarul a învins lenea. Am mers la fabrică în mijlocul unei zile lucrătoare și am găsit lacătul pus. Ba chiar era pus și un sigiliu cu ștampila primăriei. „S-a închis acum câteva luni pentru că nu s-a găsit forță de muncă. M-am simțit foarte prost pentru că am făcut eforturi extraordinare pentru a crea locuri de muncă. Înflorea și localitatea, veneau și bani din taxe, totul mergea perfect”, oftează primarul Constantin Bănacu. E a doua oară când fabrica se închide în Bărbătești. Prima oară s-a întâmplat la aproape doi ani de la inaugurare. Supărat că nu se poate dezvolta cu cei câțiva zeci de lucrători, investitorul a tras zăvorul. Dar atunci a intervenit primarul și i-a promis că va fi mai bine, că va găsi el pe cine trebuie și lucrurile se vor îndrepta. Iar patronul s-a lăsat înduplecat. Dar a fost mult mai rău. Dacă prima oară când a închis avea 28 de muncitori, la redeschidere au mai venit fix 2. Și a ținut așa ditamai fabrica doar cu două croitorese în speranța că cineva se va trezi. Și degeaba. Acum câteva luni investitorul a plecat fără să se mai uite în urmă.
Strategie complexă pentru obținerea ajutorului de handicap
În comuna Bărbătești sunt și 50 de asistați social care când a venit primarul la ei să îi pună la muncă au fugit care încotro. Printre ei o găsisem și pe Paraschiva, femeie la 50 de ani care locuia la o aruncătură de băț de fabrică. Când am întâlnit-o prima oară cum trei ani ne-a spus că nu merge la angajare la croitorie că nu se pricepe ea la lucruri din astea complicate. „Băiatul mamii, nu știu eu păpușă să dau din pedale, nu văd, nu îmi merge mâna, să fac țaca-țaca”. În 2015 trăia de pe urma ajutorului social de 250 de lei și a unei capre. Astăzi când am reîntâlnit-o o duce chiar mai rău. Capra i-a fost mâncată de urs pe când fusese dată la stână iar ajutorul social i-a fost luat. A fost scoasă de pe listă pe motiv că nu se mai încadrează. Dar s-a gândit ea să nu lase statul să îi scape chiar așa cu mâna goală. S-a dus la oraș și s-a prefăcut bolnavă ca să facă rost de un ajutor de handicap. „Am fost la comisie și m-am făcut și eu acolo că sunt bolnavă cu capul ca să reușesc și eu să iau ajutorul ăla de două milioane șapte sute, băiatul mamii”, ne spune senin. „Și ce i-ați spus medicului că aveți la cap?”. „I-am zis că nu prea mai țin minte. Adevărul e că o dată mi-am pierdut buletinul, nu mai știam unde l-am pus...”. E un mister ce s-a întâmplat la comisia pentru stabilirea dreptului de handicap. Cert este că Paraschieva a intrat acolo cu o boală la cap și a ieșit de acolo cu o boală la picior. I-au zis medicii că nu are nimic la cap și atunci le-a arătat genunchiul. Poate măcar ăla să valoreze ceva? Și i-au găsit l-a genunchi o afecțiune minoră pentru care nu a primit ajutorul acela de 270 de lei la care visa ci doar unul cu o sumă ridicolă: 39 de lei. Iar Paraschiva suferă acum și de genunchi și de ciudă că alți vecini ai ei perfect sănătoși s-au descurcat mai bine: „Sunt oameni calumea care iau și câte 12 milioane”. Tot satul știe de acei bolnavi închipuiți: „Majoritatea celor cu ajutor sunt în acte handicapați în schimb sunt apți de muncă. Situația e de ani de zile, autoritățile știu de ei, dar se fac că plouă”, ne spune săteanca Iuliana Mladin. Ani de zile localnicii din Bărbătești au strigat că vor locuri de muncă. Iar când au venit locurile de muncă la ei au fugit care încotro. Acum, când fabrica s-a închis, au luat-o de la început: cer locuri de muncă. „Să fie locuri de muncă la tineret că nu vedeți că tineretul nu are unde să muncească?!”, ni se plânge o altă localnică și ea o tânără pensionară. A ieșit la pensie în floarea vârstei, spune că pe caz de boală. Are drept de lucru 4 ore pe zi, dar nu s-a gândit o clipă să se ducă să pună umărul la dezvoltarea fabricii chiar dacă ar mai fi avut ani buni până la vârsta legală de pensionare. „Nu m-am dus acolo că nu am calificare”. „Dar oamenii vă învățau la locul de muncă, vă calificau”, îi amintim. „Eee, mai învață calul să îl pui la ham la bătrânețe. Trebuia să mă calific, știți cum e? E greu! Trebuie să faci niște cursuri... Nu, nu, nu! Am ajuns la concluzia că nu e pentru mine meseria de croitor”.
Dacă fabrica nu a mers, poate clinica are mai mult succes
După ce s-a fript cu proiectul fabricii de confecții, primarul nu vrea totuși să se lase păgubaș. Și s-a gândit că poate dacă face o policlinică în localitate tot ar crea câteva locuri de muncă pentru femeile din sat care ar putea fi ori asistente ori îngrijitoare acolo. Și s-a apucat de treabă. A făcut proiectul, a primit finanțare și acum se apucă de construit. Dar experiența cu fabrica i-a arătat că de ziduri e ușor să faci rost. Mai greu e cu oamenii. „Îmi trebuie și aici lucrători, dar sper să nu pățesc același lucru ca și cu fabrica. Sunt câteva fete care au terminat liceul și au făcut cursuri și sunt dornice să vină. În domeniul ăsta sper să avem noroc. Am totuși o îndoială că vom avea”, oftează edilul
„Am fost la comisie și m-am făcut și eu acolo că sunt bolnavă cu capul ca să reușesc și eu să iau ajutorul ăla de două milioane șapte sute, băiatul mamii”, Paraschiva
Convins cu greu să vină la Bărbătești , proprietarul fabricii de confecții a decis să mai dea o șansă celor din sat pentru a-și găsi un loc de muncă. Dar a doua oară a fost dezastru total. Dacă prima oară când a închis avea 28 de muncitori, la redeschidere au mai venit fix 2. Și a ținut așa ditamai fabrica doar cu două croitorese în speranța că cineva se va trezi. Și degeaba. Acum câteva luni investitorul a plecat fără să se mai uite în urmă.