- Jurnalul: Care-i pe scurt istoria leului românesc, stimate domnule Cristian Păunescu? Când, cum și în ce context istoric a intrat în viața românilor?
- Cristian Păunescu: Leul românesc are o istorie complicată, ca și istoria noastră, de altfel, dar foarte interesantă și cu multe aspecte neașteptate. Unul dintre acestea este legat chiar de numele monedei noastre naționale, ale cărei origini se plasează în Țările de Jos și datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, când a fost bătută aici o monedă de argint, numită löwenthaler sau taler cu leu, pentru că avea pe revers efigia unui leu rampant. Ca urmare a schimburilor comerciale dintre olandezi și Imperiul Otoman, moneda a pătruns la Nordul Dunării, unde a circulat până la mijlocul secolului al XVIII-lea, sub denumirea de leu. Fiind o monedă bună, al cărei conținut de metal prețios a rămas constant, leul a produs o impresie durabilă în mentalul colectiv, astfel încât, deși a dispărut din circulație, a rămas ca reper în mințile oamenilor și a devenit monedă de calcul în practica cotidiană.
Eșec al proiectului monetar sub Alexandru Ioan Cuza
- Adică?
- Altfel spus, în haosul monetar care exista la noi la mijlocul secolului al XIX-lea, plățile se calculau în lei și se achitau în monedele străine care circulau atunci pe teritoriul Principatelor Române. După Unirea din 1859, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, s-a încercat emiterea unei monede proprii, propunându-se denumirea de romanat sau de român, după modelul francului francez. Proiectul monetar al lui Al.I. Cuza, deși extrem de necesar țării, nu s-a putut concretiza din mai multe motive.
- Anume?
- În primul rând, pentru că baterea monedei este atributul unui stat independent, statut pe care România încă nu-l avea, dar și pentru că era nevoie de resurse financiare care lipseau. După ocuparea tronului de către Carol I, guvernele de la București au desfășurat o intensă activitate diplomatică pentru a determina Imperiul Otoman să recunoască formal dreptul statului român de a bate monedă.
Romanatul și românul, denumirile pierzătoare
- Și?
- S-a obținut o recunoaștere ambiguă, dar s-a mers mai departe pe linia politicii „faptului împlinit” și, în aprilie 1867, a fost adoptată legea prin care s-au pus bazele sistemului monetar modern român, care era unul zecimal, unitatea monetară fiind leul.
Leul a câștigat competiția cu romanatul și cu românul, datorită obișnuinței publicului cu denumirea de leu, dar și ca urmare a rezervelor pe care intelectuali ca I.H. Rădulescu le-au manifestat față de ideea de a auzi în piață o conversație de genul „s-a dat o sută de români pe un bou”.
- Avea dreptate Ion Heliade Rădulescu!
- Prin urmare, leul nostru a depășit vârsta de 155 de ani!
Euro? Când vom avea (o) economie
- Când și în ce condiții apreciați că va trece România la euro, stimate domnule Cristian Păunescu? Avem în prezent o economie care să ne permită utilizarea monedei Uniunii Europene?
- Aderarea României la euro presupune îndeplinirea criteriilor de convergență prevăzute de Tratatul de la Maastricht, or, în momentul de față, economia noastră nu îndeplinește acești parametri.
- Care este, în opinia dumneavoastră, profilul financiar al românului secolului XXI?
- Pot să vă spun că românii au nevoie de instruire și educație în domeniul financiar. Deși au trecut mai bine de trei decenii de la Revoluția din 1989, vechiul sistem economic cu mecanismele și mentalitățile lui a fost greu de înlocuit. Segmentul celor care stăpânesc noțiunile și comportamentele economiei de piață, ea însăși într-o continuă transformare sub impactul tehnologiei, dar și al crizelor, este încă redus. De aceea, Banca Națională a contribuit la elaborarea strategiei naționale de educație financiară, împreună cu alte instituții (Ministerul Educației, cel al Finanțelor, ASF, Asociația Română a Băncilor) și este implicată într-un amplu program de educație financiară, care se desfășoară atât în școli, licee și universități, cât și în Centrala și în sucursalele și agențiile Băncii Naționale.
Educație financiară pentru români
- Detaliat?
- Aș menționa inițierea, începând din acest an, a unei săptămâni a educației financiare, dar și proiecte mai vechi, care sunt derulate de mai bine de un deceniu, precum: „Să vorbim despre bani și bănci”, „Academica”, „Zilele porților deschise pentru studenții economiști”. Există și un alt program, intitulat „Școala financiară modernă”, dedicat masteranzilor din Republica Moldova.
Dicționar al statutului BNR
- Florian Saiu: BNR a pornit la drum cu capital de stat, privat ori mixt? În ce context s-a trecut la capital exclusiv privat, cu acționariat pe măsură? Și de ce? Ce statut are astăzi BNR?
- Cristian Păunescu: În momentul înființării sale, când societatea românească suferea de penuria de capital, care, în consecință, era foarte scump, creatorii instituției au gândit că cea mai eficientă formulă este aceea a capitalului mixt, în care statul venea cu o treime din capital, dar și cu asigurarea unei afaceri serioase, iar capitalul privat cu două treimi, precum și cu asigurarea unei bune administrări a acesteia. După două decenii de activitate, în care Banca Națională își demonstrase soliditatea, iar Guvernul era strâmtorat financiar, s-a decis vânzarea acțiunilor deținute de stat. Astfel, pentru un sfert de veac, inclusiv în anii Primului Război Mondial, capitalul Băncii Naționale a fost exclusiv privat.
Capital mixt: privat și de stat
- Interesant parcurs.
- În 1925, s-a revenit la capitalul mixt în proporția inițială, o treime capital de stat și două treimi capital privat, după care din 1929 capitalul privat a reprezentat 90%, iar cel de stat 10%. Această structură s-a păstrat până în decembrie 1946, când prima lege a Parlamentului ieșit din alegerile falsificate organizate de comuniști a fost aceea de etatizare a BNR.
Instituție publică independentă
- Astăzi?
- În ceea ce privește statutul actual al BNR, potrivit legii din 2004, Banca Națională este o instituție publică independentă, capitalul său fiind de stat, în valoare de 300 de miliarde lei. Poate ar mai trebui adăugat că BNR virează la bugetul statului o cotă de 80% din veniturile sale nete.
Originile leului se plasează în Țările de Jos și datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, când a fost bătută aici o monedă de argint, numită löwenthaler sau taler cu leu, pentru că avea pe revers efigia unui leu rampant”, Cristian Păunescu, consilier BNR
Ca urmare a schimburilor comerciale dintre olandezi și Imperiul Otoman, moneda a pătruns la Nordul Dunării, unde a circulat până la mijlocul secolului al XVIII-lea, sub denumirea de leu”, Cristian Păunescu, consilier BNR
În haosul monetar care exista la noi la mijlocul secolului al XIX-lea, plățile se calculau în lei și se achitau în monedele străine care circulau atunci pe teritoriul Principatelor Române”, Cristian Păunescu, consilier BNR
1867 a fost anul în care a fost adoptată legea prin care s-au pus bazele sistemului monetar modern român, care era unul zecimal, unitatea monetară fiind leul
300 de miliarde de lei este, astăzi, capitalul Băncii Naționale a României
80% din veniturile nete obținute de BNR sunt virate în conturile guvernului României
În ceea ce privește statutul actual al BNR, potrivit legii din 2004, Banca Națională este o instituție publică independentă, capitalul său fiind de stat”, Cristian Păunescu, consilier BNR