Este o sărbătoare notată cu cruce roșie în calendar, făcând trimitere la una dintre minunile săvârșite de Maica Domnului la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.
Pe vremea când încă nu era împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului.
La un moment dat, acesta se întâlnește cu un bătrân orb, care i-a cerut apă.
Leon cel Mare s-a uitat în jur, însă nici urmă de un strop de apă. Atunci, o voce blândă s-a auzit de nicăieri:
"Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Mergi mai mult prin pădure, ia cu mâinile apa tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi".
Leon cel Mare a dat ascultare celor spuse de Maica Domnului și a spălat fața orbului cu apă, iar acesta a început să vadă.
Marcat de această minune, când a ajuns împărat, Leon cel Mare a construit o biserică lângă acel izvor.
Tradiții și obiceiuri de Izvorul Tămăduirii
Din bătrâni se spune că de Izvorul Tămăduirii este bine ca oamenii să se spele cu rouă şi să bea agheasmă, pentru a se feri de boli sau chiar pentru a se vindeca. Tot în această zi se curăţau şi se sfinţeau fântânile şi se găseau izvoare noi. Credinţa spune că fântânile sfinţite de Izvorul Tămăduirii nu vor seca în perioadele fără ploi.
În această zi de sărbătoare, preoții săvârșesc slujbe de sfinţire a apei, care poartă numele de "sfințirea mică".
Credincioșii folosesc această apă sfințită pentru a stropi animalele din gospodărie și încăperile din casă, pentru îndepărtarea bolilor și a relelor.
Totodată, toate recoltele din câmp sunt stropite cu apă sfințită, astfel încât să fie protejate de grindină.
De asemenea, bolnavii beau agheasmă dimineața, pe stomacul gol, spre a se înzdrăveni.
În unele zone ale ţării, pe 10 mai, de Izvorul Tămăduirii, se mai practică un anumit ritual. Mai mulți copii se strâng într-o parte a satului și își jură loialitate și prietenie, apoi fac schimb de obiecte sau alimente.
De Izvorul Tămăduirii, în prima vineri de după Paște, nu se spală, nu se calcă rufe, nu se coase și nu se fac alte treburi casnice.
Se mai spune că toate apele sunt sfințite în această zi, fiind mai zgomotoase și mai zbuciumate.
De aceea, bolnavii care se scaldă în această zi se însănătoșesc, iar fântâna săpată de Izvorul Tămăduirii nu va seca niciodată, se menționează în Dicționarul de simboluri și credințe tradiționale românești.
În această zi, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole.
De asemenea, se crede că de Izvorul Tămăduirii poți afla cât mai ai de trăit. Oamenii din mai multe zone ale țării pun o cană sub un nuc sau soc, iar dacă găsesc pământ pe fundul cănii, atunci este semn că sfârşitul este aproape.
Cea mai puternică rugăciune făcătoare de minuni către Maica Domnului. Rostită de Izvorul Tămăduirii îndeplineşte orice dorinţă
"Preacurata, preanevinovata, preamilostiva, prealaudata, pururea Fecioară Născătoare de Dumnezeu Mărie, izvor al dumnezeieștii tămăduiri, grabnic ascultătoare și eliberatoare, apărătoare nebiruita a crestinilor, mijlocitoare statornică către făcătorul, nadejdea, acoperământul și ajutorul celor ce aleargă la ține, îți cer dumnezeiască ta înțelegere. Nimeni din cei ce au venit la ține nu a ieșit afară lepădat, curată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci, cerând harul, a primit darul cererilor celor de folos.
Și noi, păcătoșii și nevrednicii robii tăi, intrând cu nevrednicie în preacurata ta casă, în această sfântă mânăstire, alergăm către ține, scăparea noastră, aparatoarea noastră, nădejdea, acoperământul, ajutorul nostru, iar tu, că Maica noastră duhovnicească, preaiubitoare și preamilostiva asculți cererile noastre.
În aceste zile viclene, când, după cum profetul David zicea, cel cuvios pe pământ nu mai este și tot omul este mincinos, iar cei ce fac binele au pierit, căci până la unul cu toții s-au sfârșit; când a fugit dragostea celor mulți, pentru că s-a înmulțit faradelegea, credința s-a micșorat și după cuvântul de-Dumnezeu-propovaduitorului Pavel, gură lui Hristos, oamenii au devenit – unii mai mult, iar alții mai puțin – iubitori de șine, iubitori de argint, înșelători, trufași, hulitori, nemulțumitori, neștiutori, neînfrânați, neiubitori de bine, trădători, iubitori de plăcere, având doar chip de evlavie și nu și lucrare a acesteia; deci în această stare de plâns a oamenilor din această generatie vicleană și păcătoasă, a găsit prilej potrivit incepatorul întunericului, adâncul urâciunii, șarpele cel din vechime, stricatul, vicleanul și prearaul diavol că să-și arunce toate puterile lui, toate oștile lui, toți slujitorii lui văzuți și nevăzuți asupra Bisericii Ortodoxe, asupra preacuratei și nenuntitei mirese a lui Hristos, că fiarele cele sălbatice urlând și că lupii cei sălbatici apucând și sfâșiind și împrăștiind oile.
Iar cei rânduiți de Domnul pentru a se îngriji și a păzi oile, cu puține excepții, s-au făcut ajutători ai stăpânului întunericului, îngrijindu-se cum să predea turma lupilor celor eretici. Alții, văzându-i pe lupi apucand și sfâșiind oile, fiind năimiți, au fugit și au lăsat oile, iar corabia bisericii, din cauza vânturilor celor puternice și a valurilor celor furioase, a multelor razboaie văzute și nevăzute, dinăuntru sau dinafară, este în pericol să se scufunde."