Știrea acestei săptămâni, care a ținut prima pagină a ziarelor și care a deschis buletinele informative de la posturile TV a constat în faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat rechizitoriul Secției Parchetelor Militare în cauza numită “Mineriada din 13-15 iunie”, a costatat nelegalitatea probelor administrate și a restituit cauza, la Parchet, pentru refacerea cercetărilor. În spatele acestei “bombe” stă, însă, un plan cu adevărat pervers al Parchetului General care, cu ajutorul judecătorului care a făcut praf dosarul, a cerut și obținut, chiar la termenul în care s-a luat această decizie, sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea prevederilor din Legea privind organizarea judiciară referitiare la capitolul înființării și funcțnării Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Dar și a două articole din OUG 90/2018, privind unele măsuri privind operaionalizarea acestei structuri. Interesant este că judecătorul le-a admis procurorilor Secției Judiciare cererea de sesizare a CCR cu aceste aspect, în ciuda faptului că, anul trecut, Curtea Constituțională a respins, de nu mai puțin de patru ori, excepții similare ridicate de parlamentarii USR, PMP și PNL, dar și de însuși președintele Klaus Iohannis. Mai mult în martie 2018, CCR a respins și sesizarea privitoare la neconstituționalitatea invocată în ceea ce privește Legea de aprobare a OUG 90/2019. Iar, ca lucrurile să fie cu atât mai bizare, admiterea sesizării CCR cu privire la SIIJ, în dosarul “Mineriadei” are loc în condițiile în care tot Înalta Curte a respins o cerere identică formulată de DNA Ploiești, într-o cauză aflată în apel la instanța supremă.
După doi ani în care dosarul “Mineriadei din 13-15 iunie 1990”, trimis în judecată, în 2017, de către Secția Parchetelor Militare din Parchetul General, a stat pe cameră prelimiară la Completul Penal C6 de la Înalta Curte de Casație și Justiție, pe data de 8 mai 2019, judecătorul care a verificat regularitatea actului de sesizare a instanței a luat o decizie spectaculoasă. Magistratul a admis, în parte, cererile și excepțiile ridicate de inculpații Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu etc. și a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. 47/P/2014, din data de 12 iunie 2017, al Parchetului General – Secția Parchetelor Militare. Pe de o parte, judecătorul a constatat nelegalitatea rechizitoriului, deoarece lipsea de la dosar dispoziția de începere a urmăririi penale față de Ion Iliescu, Petre Roman și Gelu Voican Voiculescu pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată și care se refereau la activitatea acestora din perioada 11 – 12 iunie 1990, și, pe de altă parte, a constatat nelegalitatea urmăririi penale în cauză, după redeschiderea urmăririi penale în ceea ce privește infracțiunile de crime împotriva umanității. Mai mult. A fost constatată nelegala urmărire penală în ceea ce privește descrierea fapteor reținute în actul de acuzare, indicarea și analiza mijloacelor de probă.
Pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară a constatat nulitatea actelor de urmărre penală constând în Rezoluția nr. 75/P/1998 a Secției Parchetelor Militare prin care s-a dispus începerea urmăririi penale, dar și a Rezoluției aceleiași unități de parchet nr. 47/P/2014 prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor și prin care s-a extins urmărirea penală față de alte persoane. Pentru ca, în final, ÎCCJ să dispună excluderea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale și retrimiterea cauzei la Secția Parchetelor Militare, pentru refacerea cercetărilor.
Unde dai și unde “crapă”
Acesta este mesajul esențial, reținut în spațiul public, cu privire la spectaculoasa evoluție a Dosarului “Mineriadei”, la Înalta Curte de Casație și Justiție. Numai că decizia cu privire la anularea probelor administrate reprezintă ultima teză a deciziei luate de judecătorul de cameră preliminară. Pentru că, prima teză a aceleiași încheieri având nr. 192/2019, devoalează un plan cu adevărat diabolic al Parchetului General și care nu are legătură cu cauza supusă judecății, ci cu răfuielile din sistem.
Astfel, reprezentantul Secției Judiciare, care a reprezentat Ministerul Public la această ședință de judecată, a cerut magistratului judecător să admită cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 81 idice 1 alineat 6, a art. 88 indice 2 alineat 3, a art 88 indice 3, a art. 88 indice 4, a art. 88 indice 5 și a art 88 indice 8 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară. Toate aceste articole vizează înființarea, funcționarea, aribuțiile și componența Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.
Mai mult, procurorul de ședință a mai solicitat sesizarea CCR și cu privire la excepția de neconstituționalitate articolului II alineatele 1 și 11 din OUG 90/2018, privind unele măsuri de operaționalizare a Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, act normativ elaborat de fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader, care a deblocat practic activitatea acestei secții, sabotată de ex-procurorul general al României, Augustin Lazăr. Iar judecătorul a admis în bloc toate aceste excepții si a decis să sesizeze CCR. Concret, procurorul din dosarul “Mineriadei” vrea să anuleze prevederile legale referitoare la însăși înființarea acestei structuri de parchet, la cele care reglementează modul în care este numit procurorul șef al Secției (adică de Plenul CSM, prin concurs), adjunctul și procurorii cu funcții de execuție, la faptul că SIIJ funcționează cu 15 procurori, dar și prevederile OUG 90/2018 printre care și aceea care instituie faptul că “de la data operaționalizării Secției pentru Investigarea Infracțiunlor din Justiție, cauzele de competența acesteia, aflate în lucru la DNA sau la alte unități de parchet, precum și cauzele referitoare la infracțiunilor prevăzute în art. 88 indice 1 alineat 1 din legea nr. 304/2004, se preiau de către aceasta”.
Cum s-a implicat Augustin Lazăr
Planul urmărit de Parchetul General în acest dosar este cu atât mai străveziu cu cât fostul procuror general, Augustin Lazăr, a sărit “ca ars”, după ce a aflat decizia judecătorului de cameră preliminară, solicitând Ministerului Public să depună imediat contestație. Evident, împotriva tezei a doua a hotărârii instanței, referitoare la anularea rechizitoriului și la retrimiterea cauzei la Secția Parchetelor Militare. Pentru că prima teză a deciziei, referitoare la sesizarea Curții Constituționale cu privire la Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție converg exact cu linia politică pe care Lazăr a abordat-o în ultimul an.
De ce i-ar deranja pe cei de la Secția Judiciară, în această cauză concretă, existența Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție? Simplu. Pentru că, potrivit legii pe care o atacă, acum, la CCR, odată întors la Parchet, dosarul “Mineriadei” nu mai este de competența procurorilor militari, aflați în relații de apropiere cu fostul procuror general, ci de competența SIIJ, având în vedere că în cauză este vizat și un magistrat.
Pe de altă parte, însă, ura sistemului împotriva acestei secții este atât de mare, încât ar face absolut orice să o anihileze. Și, iată cum, într-un dosar extrem de sensibil, nesoluționat de aproape 30 de ani, pionii sistemului se folosesc de tertipuri juridice, pentru a-și atinge un scop mai mult decât pragmatic. De altfel, actualul procuror general interimar al României, Bogdan Licu, a anunțat, miercuri, că PÎCCJ a și formulat contestație împotriva soluției judecătorului de cameră preliminară.
CCR s-a pronunțat deja pe aceste teme, respingându-le în mod repetat
Acțiunea Parchetului General, cu concursul judecătorului de la Înalta Curte de Casație și Justiție, nu are, însă, șanse de reușită. Asta, deoarece, până în prezent, Curtea Constituțională a pronunțat, de la începtul anului trecut, nu mai puțin cinci decizii obligatorii referitoare la constituționalitatea legii prin care a fost înființată Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Mai exact, a articolelor pentru care, zilele trecute, CCR a decis să admită solicitarea Secției Judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, în data de 23 ianuarie 2018, Curtea Constituțională a emis Decizia nr. 33/2018, prin care a analizat obiecția de neconstituțonalitate a Legii de modificare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de 29 de senatori ai PNL. Aceștia au atacat, printre alte prevederi ale legii, în ansamblu, și toată secțiunea referitoare la Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, de la articolul 88 indice 1, până la articolul 88 indice 9, considerând că acestea încalcă articolele 1, 134, 142 și 148 din Constituție. CCR a respins această obiecție ca neîntemeiată.
Nici o lună de zile mai târziu, pe data de 21 februarie 2018, CCR a analizat, în cuprinsul Deciziei nr. 67/2018, excepția de neconstituționalitate a aceleiași legi de modificare a Legii nr. 304/2004, ridicată de 51 de deputați USR, PMP și PNL, în care se invoca faptul că întregul capitol care înființează SIIJ încalcă articolele 16 și 124 din Constituție, precum și articolul 6 din Convenția CEDO. Obiecția a fost respinsă ca inadmisibilă.
La data de 30 mai 2018, Curtea Constituțională a mai emis o decizie, cu numărul 357/2018, în care a analizat obiecția de neconstituționalitate a Legii de modificare a Legii nr. 304/2004 ridicată de președintele României, Klaus Iohannis, care, de asemenea, a invocat faptul că înființarea SIIJ încalcă articolele 124 și 138 din Constituție. CCR a respins obiecția, ca neîntemeiată.
La data de 4 iulie 2018, Curtea a mai emis Decizia nr. 457/2018, în care, de asemenea, a analizat obiecția de neconstituționalitate a Legii de modificare a Legii nr. 304/2004, ridicată de 96 de deputați USR și PNL. La punctul 8 al acestei obiecții, se preciza că înființarea Secției pentru Investigarea Infraciunilor din Justiție încalcă articolul 16 din Constituție și articolul 6 din Convenția CEDO. Obiecția a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Ei, bine, la 18 decembrie 2018, 92 de deputați PNL și USR au sesizat Curtea Constituțională și cu privire la obiecția de neconstituțonalitate a dispozițiilor Legii pentru aprobarea OUG 90/2018, referitoare la unele măsuri pentru operațonalizarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, precizând că Ordonanța încalcă încalcă articolul 145 din Constituție și articolele 3 alineat 1 și 36 alineat 1, din Legea nr. 24/2000. CCR a constatat că atât articolul I, cât și articolul II din OUG 90/2018 sunt constituționale, respingând obiecția ca neîntemeiată.
Înalta Curte, în contradicție cu ea însăși
Un amănunt mai mult decât interesant, care ridică serioase semene de întrebare cu privire la resorturile care au stat la baza deciziei judecătorului de cameră preliminară din dosarul “Mineriadei” de a admite cererea Parchetului cu privire la sesizarea Curții Constituționale în legătră cu prevederile legale care vizează SIIJ este nu doar că intră în contradicție cu deciziile anterioare ale Curții pe această temă, dar și cu popriile sentințe în domeniu ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu nici o lună și umătate în urmă, Completul Penal C8 de la ÎCCJ a luat în discuție un termen într-un dosar aflat în faza apelului, vizând-o pe fosta judecătoare din Prahova, Ruxandra Popescu, trimisă în judecată de “unitatea de elită” de la DNA Ploiești pentru infracțiuni de corupție.
Pe 28 martie, DNA Ploiești a solicitat completului de judecată admiterea sesizării Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispoziițiilor prrevăzute de la articolul 88 indice 1, până la articolul 88 indice 8 din Legea 304/2004, privind organizarea judiciară. Adică tot a capitolului care se referă la Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Instanța, cu o opinie separateă a respins cererea DNA Ploiești. Ca inadmisibilă.
Parchetul General este interesat mai mult de anihilarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție decât de soluționarea legală și temeinică a dosarului privind Mineriada din 13-15 iunie 1990
Secția Judiciară a obținut de la instanță “cadou” sesizarea CCR cu privire la aproape întregul capitol din lege referitor la SIIJ. Asta, în ciuda faptului că obiecții similare au fost respinse de Curte în nu mai puțin de cinci rânduri