“Norocul meu că n-am derapat, ca alţi boxeri, a fost soţia mea. Ea şi cei trei copii m-au făcut ca, după fiecare partidă, eu să mă duc acasă, nu să petrec în localuri, precum alţi sportivi, atraşi de laudele fanilor dispuşi să te cinstească în fiecare moment cu o sticlă de alcool”. Leonard Doroftei, campionul nostru mondial la box profesionist WBA, dar şi campion mondial şi campion european la amatori. De exemplu, celebrul Mike Tyson a fost campion mondial la categoria grea profesionişti, dar cât de teribil era, n-a cucerit şi titlul la amatori, cum a izbândit Doroftei al nostru. În vizită la noi în ţară, Tyson a răspuns, la întrebarea ce ştie despre România, “Nadia, Năstase, Dracula, ţiganii care ghicesc în palmă, de fapt pot zice că şi eu sunt... ţigan”. Simpatic, s-a chinuit niţel să rostească nişte cuvinte româneşti, dar a izbutit să zică “te iubesc”. Mai bine s-a descurcat Tyson la dansul clocotitor căluşarii, chiar nimerea ritmul furtunos alături de flăcăii noştri. I-a făcut plăcere să dea mâna cu Doroftei. Nu-l ştia, căci Leonard fusese la o categorie mult mai mică faţă de competiţia greilor de peste 100 de kilograme. Dar când Doroftei i-a arătat centura lui de campion mondial WBA, Tyson a început să mângâie centura de lider mondial a românului, repetând: “Beautiful, beautiful!”. Doroftei este un fermecător amestec de forţă şi deşteptăciune, treabă rară, are replici inspirate pe vârful limbii. Îl laud că ţine bine cârma restaurantului înfiinţat de el la Ploieşti. Ploieştiul pentru care se băteau americanii cu nemţii, se bombardau în război pentru cucerirea zonei Prahova mustind de petrol. “Eu i-am bătut şi pe americani, şi pe nemţi în ring. Rastaurantul merge bine, e un muzeu cu medaliile şi cupele mele. Biruinţele mele au la bază ambiţia de a realiza ceva. Când eram mic, mă băteam şi pe stradă, şi la şcoală. Pe ring n-am avut ură, căutam arta în box”. Aşa mi se destăinuie Leonard Doroftei. Îl întreb pe el, poreclit Moşul, dacă mă aflu în eroare bănuind că medicul lui a gafat slăbindu-l neştiinţific înaintea partidei cu Balbi, pe care-l mai învinsese. Îmi explică de ce nu a atins greutatea omologabilă şi n-a intrat în ring; slăbirea a fost făcută prin pierderea de muşchi, deci de forţă, şi nu cum trebuia, prin eliminarea de apă.