Jurnalul.ro Cultură Pierdere grea pentru cultura românească: A murit pictorul Ioan Aurel Mureşan. Dan Perjovschi: A plecat Muri...

Pierdere grea pentru cultura românească: A murit pictorul Ioan Aurel Mureşan. Dan Perjovschi: A plecat Muri...

de Redacția Jurnalul    |   

Muri, așa cum era cunoscut de prieteni, era membru al Uniunii Artiştilor Plastici, Filiala Oradea și profesor la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca.

"A plecat Muri...", a anunțat cu tristețe Dan Perjovschi pe contul de facebook.

„Culorile s-au stins. Timpul… speranța… toate au pierit pentru Pictor”, a scris Sorina Jecza, doctor în arte vizuale şi preşedinte al Fundaţiei Triade din Timişoara, la aflarea veştii că artisul optzecist Ioan Aurel Mureşan s-a stins în viaţă.

Potrivit Bihon.ro, Muri, cum îl alintau prietenii, a fost unul dintre artiștii de marcă ai artei românești contemporane. Creația lui Ioan Aurel Mureșan s-a întins pe o durată de patru decenii. Pictorul a aparţinut generaţiei artiștilor optzeciști care s-au manifestat în cadrul Atelier 35 Oradea, locul de unde a rezultat o artă alternativă la cea oficială, atât ca atitudine cât şi ca limbaj.

S-a născut în 4 iunie 1956, la Ceanu Mare, sat așezat între Turda și Cluj. Topografia subiectivă a locului reține dealurile primei copilării, pomii și, de foarte timpuriu, biblioteca, unde a început să devoreze cărțile. Simțindu-se familiar acolo, spațiul bibliotecii devine „al lui”, iar mirosul podelei date cu motorină  îi persistă și azi, viu, în memorie. Primele întrebări despre lume acolo au pornit. Acolo a descoperit, în adolescență, Decameronul și tot acolo îl intrigase Oblomov, personajul incapabil să ia vreo decizie pe care să o traducă în act. 

Potrivit ioanaurelmuresan.ro, doamna bibliotecară și familia Jișa, profesorii săi de română și istorie, sunt personajele luminoase legate de anii petrecuți acasă, în Cean.

Pe tată,  Mihai, îl poartă în minte drept un om închis, aspru adesea, a cărui vorbă scurtă ținea loc de afecțiune. Mama Eugenia, însă, intuiește că fiul cititor este „gingaș” și îi protejează înclinațiile culturale – ca una ce se va vădi, mai târziu, ea însăși, artistă. Încrezătoare în steaua ce o are, își lasă copilul în lume să învețe pictura.

Cu Emil, relațiile erau de neutralitate. Frate mai mic, Emil nu a prezentat dintru început interes. Mai târziu, adulți fiind, vor descoperi apropierea bărbătească, la granița dintre o prietenie profundă și o afecțiune implicită.

Din 1971, Nelu, cum i se spunea în casă, se mută la Cluj, urmând, întâi, Liceul de Artă ce purta numele meșterului Ladea, iar din 75 până-n 1981, Universitatea de Artă din Cluj. Viața de pictor la Cluj a început. Drumul către biblioteca Institutului de la casa Matei a rămas, în continuare, constant, dar de acum citea și filosofie, poezie, istorie.

Tată la 23 de ani deja, căsătorit cu Măriuca, ce era din Oradea, o urmează acasă, în Bihor, la terminarea facultății, după ce stă o vreme la Suceava, urmându-și postul la Școala populară de acolo. Face toate slujbele pe care tinerii intelectuali ai generației sale le făceau – lucrează ca profesor, este angajat ca pictor la Centrul de librării, unde face afișe… Prin anii 80 scrie poezie. Carnețelele pe care schițează sutele de desene ce vor pregăti ciclurile picturale, de aici provin. Între paginile numerotate cuminte cu zilele anilor ce curg se iscă poveștile Ducelui d’Ivry, se pornesc călătoriile spre Persia imaginară, se inventează personaje, scene fantaste, bătălii… Imaginația dospită sub cerul nesfârșit de la Ceanu pornește fără limite în depărtările visate. Cascadele de culoare, arabescurile, înfloriturile explodează în tablouri, aducând Orientul aproape și răsfirând bucuria de a descoperi preaplinul vieții, dragostea, frumosul.

Anul 1990 aduce, în viața lui Ioan Aurel Mureșan, schimbarea, nu doar pe planul general al societății, ci și pe acela personal: este invitat ca profesor la Universitatea de Artă din Cluj. De atunci,  marile sale acumulări intelectuale și-au împlinit rostul: peste 30 de promoții de studenți au putut beneficia de cultura și capacitatea sa de a face istoria picturii mereu vie.

Arta proprie, care face permanent recurs la resursele culturale, dublată de exercițiul unei maieutici eficiente, fac din Ioan Aurel Mureșan o personalitate complexă a artei românești contemporane și a școlii clujene de pictură.

„Cine privește lucrările constată că sunt întunecate – da, poate că aşa am început. Era încercarea mea – să folosesc cuvântul ăsta? – taumaturgică, magică, de lecuire de ceva. Dar nu sunt vorbe, e reală chestia: am încercat să locuiesc prin pictură. Pentru că mintea mea funcționa în gol și eu mă rugam… îi recomandam minții mele să facă ceva… Nu mai avea sens, nu mai era semnificativă lumea pentur mine. Eu jucam un rol”, mărturisea Ioan Aurel Mureşan într-un dialog înregistrat de criticul de artă Ramona Novicov.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

Între ciclurile picturale ce-i definesc traiectoria creației se află: Pământul (1984), Semnele zidului (1986-1989), Metafore picturale (1989-1990), Via dolorosa (1991), Minunatele ceasuri ale Ducelui d’Ivry și Călătoria magică a Ducelui d’Ivry (1992-2005), Ultrasilvania (2013-2014), Pasaje secrete (2015-2016), Fete dulci /Escorts (2016-2017, lucrări neexpuse), Erotikonia (2018-2019), Apud magister (2020-2021), Megalos Aselinos. Golful regăsit (2022-2023).

A fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici, Filiala Oradea. A avut expoziţii personale în Oradea, Bucureşti, Cluj-Napoca şi Craiova, iar în 2002 în Crescent Theatre din Birmingham, Marea Britanie. A participat şi la numeroase expoziţii de grup, atât în ţară cât şi în străinătate în Ungaria, Polonia, Belgia, Italia, Franţa, Germania, Olanda, Elveţia, Portugalia şi Brazilia.

Subiecte în articol: Ioan Aurel Mureșan muri deces pictor
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri