Nea Ion, cum îl numesc localnicii din satele vecine, își petrece zilele într-o existență simplă și împăcată. Fără apă curentă sau electricitate în casa sa modestă, el se descurcă gătind la o sobă cu lemne și luminează încăperea cu lumina naturală. Pentru el, luxurile lumii moderne nu au fost niciodată o necesitate, scrie observatorulph.ro.
„A fost om vrednic nea Ion la viața lui, a lucrat la fostul CAP. A muncit, dar acum, la bătrânețe, a rămas cu animalele. Nu a vrut niciodată să plece din casa în care s-a născut și a trăit peste șapte decenii. I-au murit toți cei pe care i-a avut. Un frate, o cumnată, părinții demult… A rămas doar el. E-un om liniștit, respectuos, care își vede de viață, acolo, izolat în lumea lui”, povestește primarul de la Posești, potrivit sursei citate.
„Nu și-a dorit asta mereu, însă, spune tuturor că lui «așa i-a fost scris, iar acum e prea târziu să mai dea pagina»", mărturisește nea Ion, acceptând cu înțelepciune și pace alegerile vieții sale.
Cu animalele sale - un porc, o văcuță și câteva găini - nea Ion își asigură traiul în acest colț izolat al lumii. Pentru a ajunge în „civilizație", cum îl numește el, trebuie să străbată trei kilometri pe jos până în comuna Posești, acolo unde schimbă câteva vorbe și își procură cele necesare.
„Mi-a fost scris să trăiesc aici, și aici voi rămâne până la sfârșit", spune nea Ion, reflectând în fiecare zi asupra binecuvântării vieții sale simple și liniștite în satul Merdeala, un colț de paradis uitat de timp.