Hotărât lucru, premierul Dacian Cioloş e decis să facă mult rău, dacă bine nu prea poate. În contexul unor dificultăţi financiare fără precedent în domeniul presei, atât pentru angajatori, cât şi pentru angajaţi, prim-ministrul girează o decizie care va dubla impozitarea pentru cei din urmă. Vor urma dureri de cap imense oricum pentru toţi. Deşi are bani mai mulţi la buget prin creşterea economică dovedită, deşi domeniul mass-media (presă scrisă, radio, TV) este sufocat de probleme serioase, Julien al nostru dă o copită celor aflaţi şi aşa în suferinţă, prin creşterea birurilor. Cele câteva articole din mult lăudatul Cod Fiscal sunt astfel modificate şi ne întoarcem la biciuirea şi pedepsirea celor cu profesii liberale, exact ca pe vremea regimului Băsescu-Boc. După ce ne-am luptat ani de zile pentru drepturile noastre cu mafia portocalie, care voia să ne sufoce pentru a nu mai dezvălui câte miliarde fură din bugetul statului, acum tot efortul persoanelor cu profesii liberale este aruncat la coş prin semnătura pixului mic şi strâmb al premierului.
În afara jurnaliştilor, mulţi alţii cu profesii liberale vor fi afectaţi. Asta aţi învăţat ani de zile la Bruxelles, domnule Cioloş? Să îngenuncheaţi profesiile liberale prin dublarea impozitării peste noapte? Aţi discutat cu reprezentanţii celor ce muncesc în acest domeniu, să înţelegeti ce dificultăţi majore sunt, să evaluati impactul deciziei aberante pe care o luaţi? Înţeleg că ordonanţa care se pregăteşte loveşte şi în bugetul Casei Naţionale de Sănătate, pentru că impozitele suplimentare se vor duce la bugetul de stat, nu la cel al Casei, care gestionează 90% din programele naţionale de sănătate. Abuzul nepermis de ordonanţe de urgenţă din partea acestui cabinet este evident. Ordonanţa pentru modificarea Codului Fiscal este o aberaţie legislativă. Nu se dau ordonanţe pentru autostrăzi, spitale noi şi alte domenii unde suntem grav înapoiaţi. Se pun la cale tot soiul de mizerii, utilizând acest instrument absolut nedemocratic - ordonanţa. Care intră în vigoare înainte ca Parlamentul să-şi exprime votul de aprobare sau respingere. După nouă luni de bâlbâială, cu nouă miniştri schimbaţi în nouă luni şi decizii anapoda, împotriva populaţiei, mai vede cineva vreo diferenţă între titanul de la Cluj şi goliatul de la Zalău?