Euro nu se mai plasează la 1,2349 dolari - maximumul ultimelor 52 de săptămâni sau la aproape 1,25 ca în 2018, dar tot se găseşte în jurul nivelurilor maxime pe graficul ultimilor 5 ani, se cotează la 1,18 dolari, ceea ce este foarte departe de 1,045 - minimumul din 2017.
Haideți să vedem care-s riscurile când moneda europeană se află aici. Moneda tare stimulează consumul și amplifică deficitele. Cu un euro puternic, relaxarea cantitativă (quantitative easing - QE) produce doar îndatorare, consum pe datorie și o falsă susținere a prețului activelor, ce reuşise să reprime căderea PIB în zona euro. Iar când încetezi să le mai sprijini ce poți să mai faci cu banii? Sunt atât de mulți că ar putea fi capacitați doar în bonduri pe 100 de ani, ca să se obișnuiască și statele euro cu termenul de generații de sacrificiu.
Și, din păcate, ramurile economice care mai merg sunt cele legate de IT. Se poate ieși din criză cu design web, jocuri și divertisment? Nu, iar robotica și automatizările fragilizează diviziunea muncii la nivelul unei populații supraîndatorate. În măsura în care nu vom asista la un declin al sectorului IT, vom avea unul al societății, cauzat de șomaj și declin educațional.
Până atunci se poate produce o segregare între țările euro și cele care își pot permite să supraviețuiască, deoarece au propria monedă. Dar cea mai importantă întrebare este cine profită cel mai mult de pe urma volatilităţii de pe piața monetară europeană? Rusia, ţară condusă pe principii militare, cam la fel cum se încearcă să fie ghidate şi Statele Unite, unde nu se mai relaxează fiscalitatea şi nu se mai pune problema nici măcar în discurs să se renunțe la nocivul Obamacare.
Observăm zone conduse militar şi politic. Dar, în cele din urmă, politicienii, prin ezitările lor, pierd bani şi paşi importanţi în bătălia care încă nu e numită oficial război. Ceea ce înseamnă că gândirea politică nu ar trebui să prevaleze în faţa celei militare. Se observă existenţa unei legislaţii defectuoase, o clasă politică slabă şi coruptă, şi atunci e necesar ca armata să arbitreze excepţiile de la democraţie.
Asta cu menţiunea că acest concept, de democraţie, a venit în condiţiile unei egalizări a nivelului educaţional şi a acceptării de către militar şi politic ca fiind o modalitate optimă de dezvoltare. Numai că, în prezent, remarcăm diferenţe educaţionale majore şi o neconcordanţă între militar şi politic, ceea ce face să existe o problemă legată de democraţie.