Am învățat, în cei peste cincizeci de ani care au trecut de când am făcut primii pași în lumea presei, să primesc ecouri și mai bune și mai rele la cele scrise de mine despre unii și despre alții. Și, fără a spune vorbe mari, am mai învățat, cred eu, să cumpănesc fiecare dintre aceste reacții, fie ea ,,de bine’’, fie ea ,,de mai puțin bine spre deloc’’, în funcție de argumentele pro sau, după caz, contra, cu care au procedat cei care doreau să dea răspuns scriselor mele.
Din păcate, în ultimul sfert de veac, constat și eu, asemenea altor truditori ai condeiului (mai nou, ai tastaturii) că anumite așa-zise elite politico-administrative nu prea mai catadixesc să răspundă unor semnale date de gazetari. Două fiind, în mare, motivele:a) în cazul unor articole în care se emit aprecieri pozitive, pentru că respectivele vârfuri socotesc cum că asta li se cuvine , date fiind onoarea pe care, ei, ne-o fac nouă, muritorilor, prin faptul că ne acceptă să le fim contemporani ; și b)în cazul în care au fost criticați, pentru că asemenea ștăbișori efemeri și bățoși nevoie mare nu consideră că noi, gazetarii, niște scârța-scârța pe hârtie, nu merităm să ne ia în seamă, dar încă să ne mai și răspundă…
Cu atât mai mare mi-a fost surpriza azi, la orele prânzului, când am fost sunat de către domnul colonel Dobrinoiu, de la Serviciul de Transmisiuni Speciale, care,după un scurt dialog introductiv, mi-a făcut legătura cu directorul instituției, domnul general maior inginer Ionel Sorinel Vasilca. Sincer să fiu, în primele momente, am avut bănuiala că vor urma niscai reproșuri sau chiar remarci severe din partea domnului general. Asta datorită faptului că apelul telefonic venea după ce, ieri după amiază, am publicat aici, în ,,Jurnalul Național’’ un nou articol în care semnalam situația, în cel mai bun caz ambiguă, în care se afla colonelul Adrian Fulea. Respectivul domn colonel cumulând funcția de purtător de cuvânt al STS , dar și pe cea de secretar general al UZPR. Mai corect spus, al comandoului care s-au autoinstalat la conducerea uniunii de creație a gazetarilor în urma unui puci din specia celor de tristă amintire în țările lumii a treia. De asemenea, în articolul apărut ieri, reluam solicitarea adresată în mod expres domnului general maior inginer Ionel Sorinel Vasilca de a analiza dacă aceasta este sau nu este o situație de incompatibilitate și de a decide în consecință.
Spre plăcuta mea surprindere,domnul general Ionel Sorinel Vasilca nu numai că nu s-a arătat deranjat de cele scrise. Dimpotrivă, chiar de la începutul discuției, domnia sa a dorit să menționeze că a verificat situația semnalată și, ajungând la concluzia că într-adevăr colonelul Adrian Fulea se afla în incompatibilitate i-a cerut acestuia să își depună neîntârziat demisia atât din funcția de secretar general al UZPR( de fapt din asociația-fantomă care a confiscat această titulatură), cât și din organismele sale de conducere. Ceea ce, potrivit informației pe care a confirmat-o domnul general Ionel Sorinel Vasilca, s-a realizat prin demisia înregistrată pe 29 august 2017 la nivelul autoproclamatei conduceri a UZPR , întârziere datorată faptului că la data când au apărut cele două articole colonelul Adrian Fulea nu se afla în București fiind concediu legal de odihnă.
Cum spuneam și mai înainte, m-aș fi așteptat ca, mai direct sau mai voalat, domnul general Ionel Sorinel Vasilca să îmi facă și un reproș( sau mai multe) datorită faptului că am implicat numele și autoritatea STS în discuția despre ,,cazul Adrian Fulea’’. Ceea ce,iarăși spre plăcuta mea surprindere, nu s-a întâmplat; dimpotrivă, domnia sa a apreciat că, prin publicarea articolelor menționate, Jurnalul Național a contribuit la corectarea unei ,,anomalii’’, care ar, dacă nu ar fi fost semnalată și stopată, putea să aducă serioase prejudicii de imagine acestei apreciate instituții a sistemului național de apărare.
Acestea au fost, pe scurt, faptele. Iar dacă am dorit să le împărtășesc cititorilor Jurnalului Național și,bineînțeles, confraților din redacție, vă asigur că am făcut-o numai pentru a evidenția semnificația deosebită a gestului domnului director al STS, general maior inginer Ionel Sorinel Vasilca. Gest căruia socotesc de datoria mea să îi răspuns cu un la fel de sincer ,,Onor la general!’’