„Obiectivul cel mai important este să reducem mortalitatea pe listele de așteptare. Pe această cale, aș dori să mulțumesc familiilor care își dau acordul pentru prelevările de organe de la pacienți în moarte cerebrală. Fără ajutorul lor, mulți români ar îngroșa rândurile celor care mor așteptând soluția salvatoare”, este mesajul medicului Radu Zamfir, directorul Agenției Naționale pentru Transplant, care ne-a vorbit atât despre problemele cu care s-a confruntat activitatea de prelevare de organe din România, în anul pandemie, cât și despre „miracolul transplantului”: „Inima cuiva bate în pieptul altui om și îl face să ducă viața mai departe…”.
Câți ani de viață primește în plus un pacient care beneficiază de transplant?
Dr. Radu Zamfir: Primul pacient transplantat cu succes în 2000, de către profesorul Irinel Popescu, trăiește și e bine și acum. Au trecut 21 de ani de atunci. E mare lucru!
Cine gestionează listele de așteptare pentru transplant?
Dr. Radu Zamfir: La listele de așteptare au acces medicii din centrele de transplant. Medicii inscriptori, desemnați prin ordin de ministru în fiecare centru, sunt cei care pot face modificări pe aceste liste. În urma înscrierii, pacienții primesc un cod unic de identificare, cu ajutorul căruia pot verifica în orice moment statusul lor în așteptarea unui transplant. Agenția Națională de Transplant are contract cu firma care gestionează sistemul informatic. Serverele se află fizic la STS, pentru a fi în siguranță, pentru a îmbunătăți atât siguranța serverelor, cât și siguranța datelor. Sunt informații critice și trebuie protejate.
Se întâmplă ca familia unui donator de organe să țină legătură cu pacientul care beneficiază de acele organe?
Dr. Radu Zamfir: Familia unui donator în moarte cerebrală dă o șansă la viață mai multor oameni. Pentru a elimina orice tip de suspiciune, regula este ca familiile să nu aibă legătură, dar nu poți sta în calea unor sentimente manifestate față de o parte din cel pe care l-au pierdut. Gândiți-vă că inima cuiva bate în pieptul altui om și îl face să ducă viața mai departe… În asta constă miracolul transplantului.
Sunt greu de convins rudele că nu se mai poate face nimic pentru un pacient aflat în moarte cerebrală, cum se procedează pentru prelevarea de organe?
Dr. Radu Zamfir: Coordonatorii spitalicești poartă discuția. De cele mai multe ori, răspunsul este favorabil, rata de refuz e una dintre cele mai mici din Europa. Oamenii înțeleg că pot da o șansă la viață când viața celui drag lor nu mai poate fi salvată. În alte țări, se practică acel consimțământ prezumat. Acesta face să crească cifrele donării de organe, dar noi funcționăm cu realizarea consimțământului informat, se cere acordul familiei și apoi se trece mai departe, la prelevarea de organe. Există și un Registru al donatorilor în viață. Cei care consimt la donarea post-mortem, în scop terapeutic, a organelor, țesuturilor și celulelor, trebuie să dea o declarație la notar. Procedura e foarte simplă și gratuită. Registrul donatorilor în viață nu este în gestiunea Agenției de Transplant, ci a Ministerului Sănătății, prin Centrul Operativ pentru Situații de Urgență.
În 2020, au fost 164 de familii rugate să își dea acceptul pentru donarea de organe, 130 de familii au acceptat, 34 au refuzat.
Au murit mulți pacienți pe listele de așteptare?
Dr. Radu Zamfir: Din păcate, unii mai și mor în așteptarea organului salvator. În 2020, cele mai multe decese s-au înregistrat pe lista de transplant hepatic: 31! Pe lista pentru transplant cardiac au fost 4, pe lista pentru transplant pulmonar – 2, iar pe lista pentru transplant renal au murit 18 pacienți, la un singur centru.
Este vorba de pacienți care ar mai fi putut trăi ani sau poate zeci de ani?
Dr. Radu Zamfir: Da, transplantul e ca un restart. Din cauza bolii, acești oameni ajung să stea în concedii medicale prelungite, să se pensioneze, să nu mai aibă viață că înainte.
Cât de lungă este așteptarea pe aceste liste?
Dr. Radu Zamfir: Nu doar ordinea pe liste contează. Prioritizarea se face în funcție de mai mulți parametri, suma acestor parametri dă gradul de urgență. Prioritatea este urgența, dacă un pacient are risc iminent de a-și pierde viața, pentru că nu mai este timp.
„Pentru transplanturile de rinichi, există «perfect match», antigenele care dau șanse maxime și de compatibilitate maximă între grefă și receptor”.
S-a întâmplat să își piardă viața un donator după ce a ajutat pe cineva să trăiască?
Dr. Radu Zamfir: Toate centrele au ca obiectiv principal reducerea la zero a mortalității în rândul donatorilor. Dar au fost cazuri când au fost refuzați donatori din cauza unor suspiciuni.
În ce situații se refuză un donator pentru prelevare de organe?
Dr. Radu Zamfir: Donatorii, în mare parte sunt rude - fiul, fiica, mama, tata -, iar în unele cazuri persoane neînrudite. Tocmai pentru a elimina orice suspiciune, aceste transplanturi sunt supuse unei comisii de etică, din comisie fac parte mai mulți medici care nu au legătură directă cu activitatea de transplant, iar refuzul acestei comisii a fost certificat mai departe și de comisia de la nivelul Ministerului Sănătății, unde se pot adresa cazurile cu negație de la nivelul centrului de transplant. Evaluarea donatorului e mai complexă, presupune și consulturi psihiatrice, evaluări psihologice.
Au murit pacienții transplantați din cauza COVID?
Dr. Radu Zamfir: Îmbolnăviri au mai fost, dar mortalitate în rândul pacienților transplantați, nu. Au fost necesare măsuri suplimentare de siguranță pentru pacienții transplantați, a trebuit să includem în grupul de testare pacienții, donatorii, echipele de prelevare. Aplicarea acestor măsuri și realizarea de coridoare roșii, atunci când prelevările au avut în componență echipe din alte țări aflate în scenariu roșu, a reușit să limiteze la zero mortalitatea prin SARS-CoV-2.
Cât de mult a fost afectată activitatea de transplant din cauza pandemiei?
Dr. Radu Zamfir: Pe parcursul pandemiei și al stării de urgență au fost situații dramatice. De exemplu, la Spitalul din Deva, unde exista și activitate de donare, nu numai că s-a restrâns activitatea secției ATI din cauza COVID, dar a fost schimbată inclusiv conducerea, a fost pusă conducere militară. Totuși, stăm bine, impactul a fost redus, comparativ cu alte țări cu experiență, unde cifrele au scăzut și de 10 ori.
La noi, în 2019, au fost 85 de donatori, în 2020 - 66 de donatori, în 2021 - 17. La aceste cifre, a contribuit și recomandarea Agenției Naționale de Transplant către centrele de transplant de a-și continua activitatea, atât timp cât raportul risc-beneficiu este în avantajul pacientului. Centrele au avut libertatea să decidă și a existat cel puțin câte un centru disponibil pe fiecare organ solid, reușindu-se transplantarea organelor prelevate la noi în țară. Au fost exportate 3 grefe hepatice, 5 grefe cardiace și 5 pulmonare.
De ce pleacă inimile din România în alte țări, din moment ce sunt 30 de pacienți care au nevoie de o inimă nouă?
Dr. Radu Zamfir: Când apare un donator, se face o interogare de compatibilitate. Compatibilitatea e un fenomen complex. Când niciun centru nu are niciun receptor compatibil, în acel moment se pune problema exportului pentru a fi transplantat unui pacient din altă țară. E un gest umanitar.
Ce transplanturi s-ar mai putea face la noi în țară?
Dr. Radu Zamfir: Există perspective și pentru transplanturi de mână, de intestin subțire sau de uter. Există oameni pregătiți, care sunt dispuși să facă și aceste tipuri de transplant, posibil chiar de anul acesta.
12 centre, la nivel național
În România, sunt 4 spitale unde se poate face transplant renal, 4 centre pentru transplant hepatic, două pentru transplant cardiac și câte un singur centru pentru transplant pulmonar și pancreatic.
Cei mai mulți bolnavi se află pe lista de așteptare pentru un transplant de rinichi: 4.792. Numai anul trecut, s-au înscris 366 de noi pacienți care suferă de afecțiuni renale foarte grave, altfel spus, în fiecare zi din 2020 s-a mai înscris câte un pacient pe lista de așteptare. 18 pacienți au murit pe liste, așteptând rinichiul salvator. Însă cei mai mulți bolnavi decedați în anul pandemiei se aflau pe lista de așteptare pentru un transplant hepatic: 31. În total, sunt 406 bolnavi care așteaptă o grefă de ficat, 206 fiind adăugați numai anul trecut. Pentru o inimă nouă, stau la coadă 27 de români: 7 s-au adăugat numai în 2020, iar 4 au murit pe listă. La coadă pentru un plămân funcțional stau 5 români, 3 fiind înscriși de anul trecut.
Câte transplanturi au fost realizate în acest an
Pentru anul 2021, au fost 17 donatori în moarte cerebrală de la care s-au prelevat organe și/sau țesuturi (donatori reali) și, la nivel național, s-au realizat:
- transplanturi de ficat: 15
- transplanturi renale: 30
- transplant cord: 1
- transplant plămân: zero
- transplant cornee: 17, dintre care două au fost realizate la Spitalul de Oftalmologie București, care și-a reluat activitatea în acest an după foarte mulți ani în care nu a deținut acreditare. Restul intervențiilor s-au realizat la Spitalul Sf. Spiridon din Iași.
- Către Eurotransplant: două autorizații plămân
- Către Italia: o autorizație cord.
Cu donator în viață, anul acesta s-au realizat: 5 transplanturi de ficat și 18 transplanturi renale. Deci putem concluziona că, în total, au fost 20 de intervenții transplant de ficat și 48 intervenții transplant renal.