Jurnalul.ro Special Povestea cocoșului Maria-Antoaneta și a găinușei Ludovic al XVI-lea

Povestea cocoșului Maria-Antoaneta și a găinușei Ludovic al XVI-lea

de Florian Saiu11    |   

Patrick Lemoine, psihiatru și doctor în neuroștiințe, a scotocit arhivele în căutarea informațiilor legate de câțiva dintre cei mai cunoscuți lideri ai omenirii și le-a întocmit acestora fișele medicale. Astăzi, la raport, Ludovic al XVI-lea al Franței și Maria- Antoaneta, regina sa.

De ce maladii au suferit cu adevărat ultimii monarhi ai Franței? Întrebarea se insinuează dincolo de istoria oficială promovată la Versailles, pentru că medicul francez Patrick Lemoine nu-i iartă atunci când le conturează examenele clinice. Dar să purcedem! Maria-Antoaneta (1755-1793) a fost fiica lui Francisc I, împăratul Austro-Ungariei, și a împărătesei Maria Tereza de Austria. La 15 ani, a fost căsătorită cu Ludovic al XVI-lea, un puber la fel de neexperimentat și de timid ca și ea. Până la presupusa lui operație de fimoză, Ludovic n-a atins-o pe soția lui nici măcar cu un deget.

Regina frivolității

Cert este că abia după această dată apar pe scena vieții și copiii: Marie-Thérèse Charlotte - singurul care va supraviețui -, Louis-Joseph, mort la vârsta de șapte ani, Louis-Charles, cel care ar fi trebuit să fie viitorul rege Ludovic al XVII-lea, mort în închisoarea Temple la vârsta de zece ani, și Sophie-Beatrice, decedată la vârsta de un an din cauza tuberculozei. Bârfele de la curte, jocurile de noroc, teatrul, muzica, toaletele și bijuteriile o interesau pe Maria-Antoaneta mult mai decât politica, ea dovedindu-se extrem de cheltuitoare. „A fost regina frivolității până la arestarea și condamnarea ei, când s-a metamorfozat într-o femeie smerită și demnă, înainte de a sfârși sub ghilotină pe 16 septembrie 1793”, amintește psihiatrul Patrick Lemoine în introducerea la materialul închinat celei poreclite de francezi „Târfa Babilonului”. 

Delfin cu frâna (prepuțului) trasă

Să aprofundăm însă istoria acestui cuplu regal. Maria-Antoaneta a devenit regina Franței la 18 ani, la scurt timp după moartea lui Ludovic al XV-lea, cel care condiționase căsătoria arhiducesei de învățarea limbii Delfinului. Deși iubită, chiar adorată - s-a spus în epocă - de regescul soț, mariajul a debutat greoi, încetinit de o infirmitate delicată a bărbatului, care suferea, se pare, de fimoză sau de o malformație a frânei prepuțului, prea scurtă pentru a permite glandului să se descopere.

Fake news de modă veche

Handicapul lui Ludovic, care s-a temut ani buni de o operație, s-a întors, evident, împotriva Mariei. Doar nu țineau francezii cu austriaca! „Speculațiile publice colportate prin pamflete și satire o acuză de pornografie. Sunt echivalentul postărilor pe Twitter, un soi de fake news ale epocii. Este poreclită «Târfa Babilonului», care aruncă banii pe amanții și amantele sale. Considerată o nimfomană perversă, este bănuită că ar exploata zilnic numeroși bărbați și nenumărate femei pentru a-și satisface lascivitatea diabolică. Și cum nu exista încă un moștenitor, a fost fost acuzată rapid și de sterilitate”, reținea doctorul în neuroștiințe Patrick Lemoine în studiul „Sănătatea mentală a marilor conducători ai lumii” (Editura Trei, 2020).

Examen în patul conjugal

Cei doi tineri soți au trăit clipe de coșmar din cauza neconsumării (inițiale) a căsătoriei. Mama Mariei l-a trimis la Paris pe fratele mai mare al fiicei sale, Iosif al II-lea, tocmai pentru a afla motivul acestui eșec matrimonial. Iosif a făcut cercetări amănunțite, i-a interogat inclusiv pe cei doi nefericiți și-a întocmit apoi un raport precis, aproape clinic - după cum îl apreciază psihiatrul Patrick Lemoine: „În fine - conchidea Iosif al II-lea în legătură cu cumnatul său -, nu este impotent, nici la trup, nici la minte, dar încă nu s-a luminat, metoda sa încă lasă de dorit... În patul conjugal are erecții foarte bine controlate, introduce membrul, rămâne acolo fără să se miște în jur de două minute, se retrage fără să se descarce vreodată, încă în erecție și... bonsoir!”.

Spectrul biciului în alcovul regal

Șocant? Poftiți continuarea: „Lucrul ăsta e de neînțeles, întrucât are câteodată poluții nocturne, dar la fața locului nu ajunge niciodată la acest rezultat. Și se declară mulțumit, spunând pur și simplu că nu face asta decât din datorie conjugală și că nu are nicio înclinație spre așa ceva”. Fratele miresei a consemnat în raportul său către mama-împărăteasă și regretul că nu poate rezolva chestiunea în stil propriu: „Ah, dacă aș fi putut fi de față o singură dată, aș fi aranjat lucrurile! Ar trebui biciuit ca măgarii pentru a-l face să se descarce. Sora mea nu este nici ea prea pasională în acest domeniu și împreună sunt doi nepricepuți veritabili”.

Hop și bastardul! Ce calomnie!

În orice caz, arhiducesa a primit probabil sfaturi utile de la fratele ei, pentru că două luni mai târziu, Ludovic al XVI-lea avea să le mărturisească mătușilor sale: „Ador această plăcere și îmi pare rău că atâta vreme nu am cunoscut-o”. În completare, Maria-Antoaneta îi scria, la 30 august 1777, propriei mame: „Cunosc fericirea cea mai naturală...”. În scurt timp cuplul dă naștere unui moștenitor, care, în contextul nefavorabil de la curtea Franței, este etichetat bastard. „Să fi fost regele operat, până la urmă? Se pare că da, dar nu există o certitudine absolută, întrucât nu dispunem de niciun text precis legat de chirurgul respectiv sau de tehnica folosită”, speculează Patrick Lemoine, care imediat adaugă: „În orice caz, educația sa rigidă, austeră în materie de amor, l-a ținut departe de femei, în afară de propria-i soție, să zicem. În afară de Ludovic al IX-lea (Ludovic cel Sfânt), de Ludovic al XI-lea și de Ludovic al XIII-lea (care a avut amanți) este singurul suveran al Franței care nu a avut amante”.

Te plictisește amorul? Ridică un palat!

Neglijată de rege în viața sexuală, Maria-Antoaneta și-a potolit energiile organizând petreceri, reprezentații teatrale (de două-trei ori pe săptămână), baluri, concerte, nopți dedicate jocurilor de noroc, (re)amenajări ale palatelor/grădinilor/fermelor. Din ordinul ei a fost ridicat Palatul Micul Trianon, dar cheltuielile aferente acestei bijuterii arhitectonice au fost întrecute cu mult de sinecurile acordate lingușitorilor care-i întregeau alaiul.

Fidelitatea soțului a aruncat-o în tenebrele jocurilor de noroc

Cronicile vremii sunt dure cu Maria-Antoaneta, regina căzută în patima jocurilor de noroc. În fiecare seară, notează acestea, ea participa la jocuri de societate pe bani: faraonul (un joc de cărți), trictrac (joc de table), biliard, până pe la orele două, trei dimineața. Concret, fosta arhiducesă nu era considerată numai superficială și risipitoare, ci și o jucătoare compulsivă. Deși a reușit să obțină dublarea bugetului dedicat nevoilor monarhiei, Maria-Antoaneta a găsit întotdeauna, spre stupefacția soțului, noi modalități de a se îngloda în datorii.

Nebunatică și risipitoare

Care este, așadar, diagnosticul psihiatrului și doctorului în neuroștiințe Patrick Lemoine? „Comportament compulsiv în ce privește jocurile și cumpărăturile”, sună acesta, pe scurt. „De fapt - revine Lemoine -, Maria-Antoaneta nu a făcut altceva decât să se adapteze situațiilor cu care s-a trezit confruntată. Cuminte și inocentă la curtea imperială a Austriei, frivolă, nebunatică și risipitoare la curtea Franței, o curte frivolă, nebunatică și risipitoare la rândul ei. Din punct de vedere psihiatric, nu cred că regina a suferit de vreo boală, în afară de compulsia la joc și la cumpărături”. Diagnosticul pentru Ludovic al XVI-lea? Patrick Lemoine e concis și insinuant: „Fidelitatea soțului nu i-a priit deloc reginei Franței”.

A apăsat pedala Revoluției

Maria-Antoaneta a jucat un rol important în istoria universală, fie și indirect. Apetitul ei nestăvilit pentru distracții și cheltuirea unor sume enorme pe nimicuri festive au netezit calea Revoluției franceze din 1789, care a condus, în final, la constituirea Declarației drepturilor omului, la nașterea republicii franceze, și, implicit, la apusul monarhiei din Hexagon. Maria-Antoaneta a fost, cel puțin până în prezent, ultima regină a Franței (și a Navarei). 

Acuzată de incest

Acuzații halucinante au curs la adresa Mariei-Antoaneta (și) în timpul procesului din 14 octombrie 1793. Ultima regină a Franței a fost acuzată de Tribunalul revoluționar (pe nedrept) inclusiv de o relație incestuoasă cu fiul ei. Calomnia se baza exclusiv pe mărturia lui Hébert, principalul jurnalist al mișcării revoluționare franceze. Aristocrata a respins cu demnitate injuriile, impresionând asistența.

 

În afară de Ludovic al IX-lea (Ludovic cel Sfânt), de Ludovic al XI-lea și de Ludovic al XIII-lea (care a avut amanți), Ludovic al XVI-lea este singurul suveran al Franței care nu a avut amante.

 

„Maria Antoaneta își va sfârși zilele ca o sfântă, pioasă, lipsită de ură față de persecutorii săi, mergând până la a-i cere scuze călăului Sanson pe care îl calcă din greșeală pe picior când urcă pe eșafod”, Patrick Lemoine, psihiatru

 

„Dacă Maria-Antoaneta mi-ar fi fost pacientă, aș fi încredințat-o unui specialist în comportamente adictive și aș fi solicitat instituirea tutelei, pentru a ține sub control purtarea ei iresponsabilă”, Patrick Lemoine, psihiatru

 

Întrucât soțul ei era un om moale și blând, descris drept un neputincios atât în pat, cât și pe tron, Maria-Antoaneta era percepută ca fiind „bărbatul” în casă și, prin urmare, artizanul contrarevoluției franceze.

 

Potrivit celor mai recente analize a cuvintelor barate din corespondența reginei, Maria-Antoaneta ar fi fost îndrăgostită până peste cap de chipeșul conte Fersen.

 

Maria-Antoaneta era descrisă de propria mamă, împărăteasa Austriei, drept o femeie infinit de grațioasă, extrem de inteligentă, intolerantă cu oamenii proști/plicticoși, dar și de o uluitoare superficialitate.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri