Într-unul dintre multele mandate pe care actualul preşedinte al României, Klaus Werner Iohannis, le-a avut în calitate de primar al Sibiului, acesta a încercat să desfiinţeze reglementările legale care dădeau dreptul celor care participau la licitaţiile organizate de instituţia pe care o conducea de a contesta procedurile.
Iohannis a atacat, prin juriştii primăriei, la Curtea Constituţională, Ordonanţa de Guvern prin care a fost înfiinţat Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, invocând faptul că existenţa unui astfel de organism poate dispune anularea rezultatelor procedurilor prin care primăria pe care o conducea atribuia contracte către diverse firme. Acest lucru, în opinia lui Klaus Iohannis, reprezenta că Guvernul a conferit CNSC „o competenţă exorbitantă” şi că „nu era nicio urgenţă pentru înfiinţarea unui astfel de organism”, care să verifice legalitatea contractelor pe care le „patrona” în calitate de edil de municipiu.
Primarul Klaus Iohannis a cerut, în 26 februarie 2007, Secţiei Comerciale, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia să sesizeze Curtea Constituţională în legătură cu excepţia de neconstituţionaliate a capitolului denumit „Soluţionarea Contestaţiilor”, din OUG 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de servicii, potrivit unui document intrat în posesia „Jurnalul”. Excepţia a fost invocată chiar de Iohannis, în calitate de reprezentant al primăriei. Curtea de Apel Alba Iulia, cu toate că a transmis o opinie de respingere a excepţiei, a sesizat, totuşi, Curtea Constituţională.
Problema lui Iohannis era aceea că prevederile OUG 34/2006 „au caracter de noutate absolută în legislaţia română, fiind de natură să revoluţioneze sistemul jurisdicţiilor administrative, autonomia locală şi codul de procedură civilă”. „Prin înfiinţarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, acestei instituţii i s-a conferit o competenţă exorbitantă, care o depăşeşte chiar pe cea a instanţelor judecătoreşti, având posibilitatea de a anula un act administrativ, de a obliga autoritatea contractantă să emită un act sau de a dispune orice măsură necesară pentru remedierea actelor ce afectează procedura de atribuire”, se arată în motivele lui Klaus Iohannis. Acesta considera că, „aşa fiind, fără a avea suport constituţional, prin ordonanţă s-a înfiinţat un organism cu activitate administrativ-jurisdicţională învestit cu exercitarea tutelei administrative şi a controlului ierarhic în materia achiziţiilor publice, fapt ce contravine principiilor constituţionale de organizare şi funcţionare a administraţiei publice, în general, şi principiului autonomiei locale, în special”.
Ghinion la CCR
Un alt motiv invocat de Klaus Iohannis în excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată Curtea Constituţională a fost acela că Guvernul a încălcat Constituţia, în sensul în care Legea fundamentală „a consfinţit principiul potrivit căruia numai prin lege organică se pot înfiinţa instanţe specializate în anumite materii” şi că, pe cale de consecinţă, „constituirea unei astfel de instanţe pe calea ordonanţei de urgenţă, fără a exista o situaţie extraordinară, creează în mod nejustificat un contencios administrativ paralel, în vădită contradicţie cu prevederile constituţionale”. Concluziile la care a ajuns primarul Sibiului de la acea dată cu privire la chestiunea în discuţie nu au fost însuşite de niciuna dintre instituţiile abilitate care au fost interpelate cu puncte de vedere de către magistraţii Curţii Constituţionale. Astfel, chiar Curtea de Apel Alba Iulia, prin Secţia Comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a apreciat, la vremea respectivă, că excepţia de neconstituţionalitate invocată de Iohannis „este neîntemeiată”, deoarece Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor „nu reprezintă o instituţie fundamentală a statului şi nici o instanţă specializată, ci un organ administrativ cu atribuţii jurisdicţionale”.
La rândul său, Guvernul a apreciat că procedura administrativă prevăzută în ordonanţa atacată de Klaus Iohannis este facultativă şi gratuită, „astfel că persoanele care se consideră vătămate în drepturile şi interesele lor legitime se pot adresa şi direct justiţiei”. În răspunsul înaintat CCR
de către Avocatul Poporului, acesta din urmă a precizat, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând faptul că înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, precum şi instituirea unor reguli procedurale de soluţionare a contestaţiilor privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii „nu sunt de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale”.
Senatul şi Camera Deputaţilor nici măcar nu au expus un punct de vedere în legătură cu chestiunea ridicată de Klaus Werner Iohannis, în calitate de primar al municipiului Sibiu.
Excepţia, respinsă ca inadmisibilă
Chiar şi în aceste condiţii, Curtea Constituţională a dezbătut excepţia de neconstituţionalitate, pe care, prin Decizia nr. 690 din data de 11 septembrie 2007, a respins-o ca fiind inadmisibilă. În dispozitivul deciziei, judecătorii constituţionali, conduşi, la acea dată, de preşedintele Ioan Vida, a arătat că instanţa de contencios constituţional a reţinut că dispoziţiile OUG 34/2006 atacate de Iohannis reglementează o procedură administrativ-jurisdicţională de soluţionare a contestaţiilor şi că pentru soluţionarea contestaţiilor, partea care se consideră vătămată, are dreptul să se adreseze Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor.
Curtea Constituţională i-a atras atenţia, încă de atunci, lui Klaus Iohannis să citească legea cu atenţie, deoarece, la articolul 255, alineatul 1, ordonanţa atacată prevedea în mod expres faptul că „persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicţională (…) sau în justiţie, în condiţiile legii contenciosului administrativ”. „Or, în atare situaţie, dispoziţiile criticate satisfac pe deplin cerinţa constituţională potrivit căreia jurisdicţiile special administrative sunt facultative şi gratuite, persoana vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicţională şi formularea unei acţiuni directe în faţa instanţei judecătoreşti, în temeiul dreptului comun, în materia contenciosului administrativ”.
Actualul preşedinte al României considera că acest organism care soluţionează contestaţiile riscă să oblige autorităţile contactante să nu încheie contractele pe care le vor, cu cine vor şi în orice condiţii vor.
Achiziţii cu beneficiare firme cu acţionariat nemţesc sau austriac
Acţiunea formulată de Klaus Iohannis, la vremea respectivă, împotriva înfiinţării Consiliului Național pentru Soluţionarea Contestaţiilor, respinsă de Curtea Constituţională, a fost urmată de atribuirea unei serii interesante de contracte de către Primăria Municipiului Sibiu. Din 2008 şi până în 2012, instituţia a atribuit contracte în valoare de 20 de milioane de euro către firme cu capital german sau austriac, aflate sub paravanul unor societăţi înregistrate în România. Fie că este vorba despre achiziţii publice făcute de Primăria Municipiului Sibiu, prin Consiliul Local, ce aveau ca obiect de activitate reabilitarea unor străzi din oraş, fie că este vorba despre achiziţia de servicii aferente iluminatului public, al salubrizării sau deszăpezirii, primăria lui Iohannis a apelat la servicii germane.
Una dintre companiile abonate la contractele Primăriei Sibiu este SC Geiger Transilvania SRL, din judeţul Mureş. Societatea în cauză a încheiat cu primăria lui Iohannis două contracte, în valoare de 35,03 milioane de lei cu TVA inclus. SC Geiger Transilvania SRL Mureş este o firmă nemţească. Societatea are un acţionar unic, firma Geiger Group SRL Bucureşti, şi face parte dintr-un consorţiu de firme cu capital german, compus din societăţile Geiger Hermannstadt SRL Sibiu, Wilhelm Geiger România SRL, Max Boegl Aeroport Sibiu SRL, Max Boegl România SRL (reprezentanţa românească a companiei Max Boegl Germania, firmă care a încasat contracte grase de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România) sau Geiger-Boegl SRL, toate administrate sau reprezentate de cetăţeni germani. Compania Geiger Transilvania SRL a fost implicată într-un scandal penal legat de o licitaţie organizată de Primăria Paşcani, pentru realizarea unor lucrări de infrastructură unor străzi din localitate .
O altă companie cu capital filo-german (austriac) agreată de primăria condusă de Klaus Iohannis a fost SC MK Illumination SEL, cu sediul în Hunedoara. Municipiul Sibiu i-a atribuit, în data de 11 august 2012, un contract, în valoare de 967.202,9 lei cu TVA inclus. Firma MK Illumination SRL a avut, în anul 2007, un acţionariat compus din cetăţeanul austriac Mark Klaus şi cetăţeanul român Horea Mihai Baba.
Obiectul de activitate al societăţii este producţia de lămpi electrice şi echipamente de iluminat.
O a treia companie care a beneficiat de contractele puse la dispoziţie de Primăria Sibiu este SC Schuster & Co Ecologic SRL Sibiu. În anul 2006, Registrul Comerţului anunţa că asociaţi în firmă erau austriacul Rolf Braunegg, domiciliat în Viena, şi românul Gheorghe Barbu. În acelaşi an, Gheorghe Barbu a ieşit din firmă, cedându-i acţiunile austriacului. SC Schuster & Co Ecologic SRL a încasat de la Primăria Sibiu două contracte în valoare de 19 milioane de lei cu TVA. Un alt contract, în valoare de 1.309.000 de lei cu TVA, a fost atribuit de către Primăria Sibiu, în data de 9 iunie 2008, şi a vizat elaborarea Planului Urbanistic General pentru anul 2009 al municipiului Sibiu. Firma câştigătoare a fost SC Planwerk SRL, din Cluj-Napoca, care îi are printre acţionari pe Michael Buck (domiciliat în Berlin - Germania) şi Franz Ferdinand Urlich (domiciliat în Hamburg - Germania).
Prietenul lui „Tata Lascu”, client al contractelor la Sibiu
Un alt client „agreat” de Primăria Sibiu, în mandatele lui Iohannis, a fost controversatul om de afaceri Ilie Carabulea. Este de notorietate că afaceristul a fost un apropiat al lui Ioan Lascu, tatăl Laurei Codruţa Kovesi, pentru care fostul procuror general a promovat chiar un recurs în interesul legii. Ilie Carabulea a participat, cu societatea Comtram SA, la cel puţin trei licitaţii atribuite de municipiul Sibiu.
Astfel, la data de 7 aprilie 2008, Comtram SA a fost declarată câştigătoarea licitaţiei având ca obiect atribuirea unui contract privind reabilitarea unui număr de 19 străzi de pământ din Sibiu, prilej cu care societatea controlată de Ilie Carabulea a încasat suma de 18.118.563 lei cu TVA inclus. La 15 decembrie 2008, aceeaşi firmă a mai pus mâna pe un contract, în valoare de 3.107.756,19 lei cu TVA, pentru reabilitarea străzii Bieltz, iar la data de 19 decembrie 2008, Comtram SA a mai încasat 4.988.767,79 lei cu TVA pentru reabilitarea străzii Turnişorului. SC Comtram SA Sibiu are ca acţionari SC Transcar SRL Sibiu, SC Atlassib SRL Sibiu, pe Ilie Carabulea şi SIF Transilvania.