Traderii avertizează că stocurile și rezervele care au limitat scumpirile în prima parte a conflictului dintre Statele Unite și Iran sunt pe cale să se epuizeze, chiar în timp ce cele două state continuă schimbul de atacuri pentru a treia zi consecutivă.
Rezervele de urgență, folosite în proporție de trei sferturi
Avertismentul privind apropierea pieței de „golirea rezervorului" nu înseamnă că lumea rămâne literalmente fără petrol, ci că rezervele-tampon și stocurile comerciale care au compensat pierderea producției din Golf sunt tot mai reduse. Potrivit Financial Times, aproape trei sferturi dintre cele aproximativ 400 de milioane de barili puse la dispoziție din rezervele de urgență în prima etapă a crizei au fost deja eliberate pe piață. În aceste condiții, guvernele mai au un spațiu limitat pentru o nouă intervenție de amploare.
Fondul Monetar Internațional arată că, până la sfârșitul lunii mai, peste 1,1 miliarde de barili de țiței nu mai ajunseseră pe piața internațională din cauza perturbărilor — echivalentul a aproximativ zece zile de consum mondial, o cantitate care depășește, în aceeași etapă, pierderile înregistrate în timpul șocului petrolier din 1973, al războiului Iran-Irak și al Războiului din Golf. Șocul inițial a fost absorbit cu ajutorul unui surplus de producție de aproximativ două milioane de barili pe zi existent înaintea războiului, prin reducerea consumului și prin utilizarea stocurilor comerciale și strategice — dar FMI avertizează că o mare parte din această marjă de siguranță a fost deja consumată.
Traficul prin Ormuz, sub jumătate din nivelul obișnuit
Rory Johnston, fondatorul firmei de cercetare Commodity Context, a confirmat pentru Al Jazeera că traficul prin strâmtoare aproape s-a oprit: doar 57 de tranzitări au fost înregistrate între vineri și duminică, o scădere de peste 50% față de săptămâna anterioară, potrivit platformei de urmărire a navelor MarineTraffic. Înainte de declanșarea conflictului dintre SUA și Israel cu Iranul, la sfârșitul lunii februarie, prin strâmtoare treceau în jur de 130 de nave pe zi, scrie Mediafax.
După înțelegerea temporară (memorandum de înțelegere) semnată între Statele Unite și Iran în iunie, exporturile statelor din Golf reveniseră la peste 80% din nivelurile de dinaintea războiului. În ultima săptămână, fluxurile au coborât din nou sub 50%, până la aproximativ 11 milioane de barili pe zi, potrivit estimărilor Goldman Sachs citate de Reuters. Departamentul american al Energiei a precizat totuși că, duminică, 8,5 milioane de barili au reușit să tranziteze strâmtoarea, în ciuda ostilităților.
Arabia Saudită poate redirecționa o parte din producție prin conductele către portul Yanbu, la Marea Roșie, iar Emiratele Arabe Unite folosesc aproape la capacitate maximă terminalul Fujairah, aflat în afara Strâmtorii Ormuz. Capacitatea acestor rute alternative este însă insuficientă pentru a înlocui complet transporturile care traversau strâmtoarea, iar situația este și mai dificilă pentru producători precum Irak și Kuweit, care dispun de mult mai puține variante de export ocolind Hormuz.
Prețul petrolului, la cel mai ridicat nivel din ultima lună
Petrolul Brent s-a apropiat de 86 de dolari pe baril, cel mai ridicat nivel din ultima lună, în urcare pentru a treia ședință consecutivă. Contractele Brent pentru septembrie au închis miercuri la 84,95 dolari pe baril, iar petrolul american West Texas Intermediate la 79,60 dolari — cu aproximativ 19% mai mult decât înainte de declanșarea războiului dintre SUA, Israel și Iran, de la sfârșitul lunii februarie. Analistul Mukesh Sahdev, de la XAnalysts, estimează că prețul Brent ar putea rămâne în intervalul 70-80 de dolari în august și septembrie, dar nu exclude „vârfuri și scăderi ocazionale" peste acest interval, pe fondul incertitudinii geopolitice ridicate.
Goldman Sachs avertizează că Brent ar putea depăși 110 dolari pe baril în ultimul trimestru al anului, dacă exporturile din Golf nu își revin. Un alt semnal de alarmă vine din structura contractelor futures: petrolul cu livrare imediată se tranzacționează cu aproape nouă dolari peste contractele cu scadență peste șase luni — fenomen cunoscut drept „backwardation" și considerat un indiciu clar al lipsei de petrol pe termen scurt.
Atacuri asupra petrolierelor și o taxă de tranzit abandonată
Situația s-a agravat considerabil în ultimele zile: Gardienii Revoluției iraniană au revendicat atacuri asupra a două supertancuri care tranzitau Ormuz cu transponderele oprite, iar compania de stat ADNOC a Emiratelor Arabe Unite a confirmat că două dintre navele sale au fost lovite de proiectile în timpul traversării strâmtorii, un marinar fiind ucis și mai mulți răniți.
Statele Unite au reimpus blocada navală asupra porturilor și zonelor de coastă iraniene și au lansat noi valuri de atacuri asupra instalațiilor militare aflate în apropierea Strâmtorii Hormuz, într-o operațiune de șapte ore care a vizat zeci de obiective militare de-a lungul coastei iraniene. Washingtonul susține că operațiunile urmăresc să reducă capacitatea Iranului de a ataca navele comerciale. Președintele Donald Trump a amenințat cu extinderea atacurilor, inclusiv asupra unor centrale electrice și poduri, dacă Teheranul nu revine la masa negocierilor.
Într-o schimbare neașteptată de poziție, Trump a renunțat la planul anunțat cu doar o zi înainte de a impune o taxă de 20% asupra mărfurilor care tranzitează Strâmtoarea Ormuz sub protecție militară americană, după ce industria de shipping s-a opus masiv acestei măsuri — considerată, de altfel, ilegală de Organizația Maritimă Internațională, agenție ONU. Președintele american a declarat că veniturile pierdute vor fi compensate prin investiții viitoare ale statelor din Golf în economia americană.
Gardienii Revoluției au răspuns amenințând că vor opri inclusiv alte coridoare de export folosite de Statele Unite și aliații lor, iar Iranul a transmis că petrolul și gazele din regiune vor fi exportate „fie pentru toată lumea, fie pentru nimeni". Autoritatea iraniană care revendică dreptul de a controla traficul prin Ormuz a avertizat că navele care încearcă să traverseze strâmtoarea fără să folosească ruta sa recomandată „nu vor beneficia de garanții de trecere sigură", consecințele urmând să cadă în responsabilitatea proprietarului, operatorului și comandantului navei,
Negocieri critice
O închidere prelungită a Strâmtorii Ormuz ar afecta nu doar livrările de țiței, ci și producția de motorină, combustibil pentru aviație și gaze naturale lichefiate. Statele din Golf asigură aproximativ 10% din oferta mondială de motorină și kerosen pentru avioane — două piețe care se confruntă deja cu o reducere severă a disponibilității. Saul Kavonic, șeful departamentului de cercetare energetică de la MST Financial, se așteaptă ca prețurile petrolului să rămână ridicate cât timp condițiile periculoase persistă în strâmtoare și eliberarea rezervelor de urgență se apropie de final.
În lipsa unei noi înțelegeri diplomatice, piața ar putea intra într-o perioadă în care orice atac asupra unui petrolier, terminal sau conductă s-ar reflecta mult mai rapid în prețul carburanților, în costurile transporturilor și în inflația mondială.