Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă în urmă cu o jumătate de secol aproape nimeni nu punea la îndoială supremația Chardonnay-ului, astăzi cel care lansează provocarea se numește Sauvignon Blanc. Primul vine cu prestigiul Burgundiei, cu secole de tradiție și cu unele dintre cele mai scumpe vinuri albe din lume. Al doilea a cucerit planeta în timp record, propulsat de podgoriile din Marlborough, Noua Zeelandă, unde aromele de fructul pasiunii, agrișe și iarbă proaspăt tăiată au schimbat gustul unei generații de consumatori.
Privită din supermarket, bătălia pare câștigată de Sauvignon Blanc. Dacă ne uităm însă din marile restaurante și din pivnițele colecționarilor, Chardonnay rămâne campion. Un Montrachet sau un Meursault nu se cumpără doar pentru a fi băute, ci și pentru reputația lor, pentru terroir-ul lor și pentru capacitatea de a evolua zeci de ani în sticlă.
Și totuși, mulți cunoscători zâmbesc când discuția se reduce la acești doi rivali. Ei invocă un al treilea nume: Riesling. Nu e cel mai popular și nici cel mai bine marketat vin alb, dar pentru mulți reprezintă expresia cea mai pură a eleganței. Iar dacă există o regiune care l-a transformat într-o artă, aceasta e Mosela, cu versanții ei de ardezie atât de abrupți, încât vița-de-vie pare să sfideze gravitația.
Capacitatea aproape unică de a exprima terroir-ul
Marele vin alb german are o problemă de imagine. Nu explodează aromatic precum Sauvignon Blanc și nici nu impresionează prin textura untoasă a marilor Chardonnay maturate în stejar. În schimb, face ceva mult mai dificil: îmbătrânește frumos.
Puține soiuri albe pot evolua trei sau patru decenii fără să-și piardă prospețimea. Rieslingul poate. Aciditatea ridicată și echilibrul natural îi conferă o longevitate excepțională. Nu întâmplător, multe dintre cele mai căutate exemplare provin din Mosela.
Aici, ardezia acumulează căldura zilei și o eliberează lent în timpul nopții, favorizând o maturare lentă și păstrând prospețimea care a făcut celebră regiunea.
Pentru mulți oenologi, adevărata forță a Rieslingului nu este însă longevitatea, ci capacitatea aproape unică de a exprima terroir-ul, caracterul locului în care este cultivat. Puține soiuri reflectă atât de fidel diferențele dintre soluri și microclimate. Un Riesling din ardeziile Moselei poate avea un profil complet diferit de unul crescut pe solurile vulcanice ale Austriei sau în regiunile răcoroase ale Australiei. Tocmai de aceea e considerat unul dintre cele mai expresive soiuri din lume.
Gustul este și o problemă de marketing
Succesul unui soi nu depinde doar de calitatea lui, ci și de povestea pe care o spune. În lumea vinului, victoria nu aparține întotdeauna celui mai bun, ci celui care își construiește identitatea cea mai convingătoare.
Există însă și o schimbare de generație. Consumatorii mai tineri preferă adesea vinurile care se lasă înțelese imediat. Aromele explozive ale unui Sauvignon Blanc răspund perfect acestei așteptări. Rieslingul și marile Chardonnay-uri cer mai multă răbdare și își dezvăluie complexitatea în timp. De aceea rămân favoritele multor pasionați, chiar dacă nu domină statisticile de vânzări.
Noua Zeelandă a construit în jurul Sauvignon Blanc o identitate națională. Burgundia beneficiază de secole de prestigiu. Italia a transformat Pinot Grigio într-un fenomen global prin simplitate și accesibilitate.
Rieslingul german a avut un destin mai complicat. În anii '70 și '80, piața internațională a fost invadată de vinuri germane ieftine și dulci. Dar, Rieslingul din Mosel, Rheingau sau Pfalz e mai apropiat de vinul descris de Fănuș Neagu. Paradoxul e că același soi produce unele dintre cele mai apreciate vinuri seci din lume, dar și unele dintre cele mai spectaculoase vinuri dulci. De la Rieslingurile complet seci până la rarele Trockenbeerenauslese obținute din boabe afectate de putregaiul nobil, puține varietăți oferă o asemenea diversitate stilistică fără să-și piardă identitatea.
Unul dintre cei mai puternici concurenți ai Germaniei se află însă tocmai în Australia. Regiunile Clare Valley și Eden Valley produc Rieslinguri complet seci, de o precizie remarcabilă, care dezvoltă în timp note de lămâie confiată, miere și pâine prăjită. Ele arată că marile Rieslinguri nu sunt monopolul Europei.
Outsiderul Pinot Gris sau Grauburgunder
Există însă și un alt personaj: Pinot Gris. Sau Pinot Grigio. Sau Grauburgunder.
Este același soi, dar cu trei personalități diferite. Italia produce, în general, vinuri ușoare și foarte proaspete. Alsacia preferă vinuri ample, concentrate și capabile de învechire. Germania se află undeva la mijloc, iar Baden și Pfalz demonstrează că Grauburgunder poate concura fără complexe cu multe Chardonnay-uri.
Paradoxal, tocmai succesul Pinot Grigioului italian i-a făcut pe mulți consumatori să subestimeze potențialul aceluiași soi în alte regiuni.
Lumea marilor vinuri albe este însă mai bogată. Chenin Blanc în Valea Loarei și în Africa de Sud, Grüner Veltliner în Austria, Gewürztraminer în Alsacia, Albariño în Galicia și Furmint în Tokaj demonstrează că excelența nu aparține doar câtorva nume celebre. Gewürztraminer e probabil cel mai aromatic dintre marile soiuri albe europene, iar Grüner Veltliner unul dintre cele mai subevaluate. Totuși, niciunul nu a influențat piața mondială în aceeași măsură ca Chardonnay, Sauvignon Blanc sau Riesling.
Vinurile spun povești despre locuri
Poate că adevărata competiție nu e între soiuri, ci între peisaje. Între dealurile calcaroase ale Burgundiei și versanții de ardezie ai Moselei. Între climatul răcoros al Germaniei și soarele intens al Noii Zeelande. Între tradiția europeană și energia Lumii Noi.
Vinul nu e doar rezultatul unui strugure, ci al unui loc, al unei culturi și al unei istorii. De aceea, același soi poate produce vinuri complet diferite atunci când își schimbă țara sau chiar versantul. Nu întâmplător, în multe restaurante de top, Rieslingul este una dintre primele recomandări atunci când meniul pune cele mai dificile probleme de asociere.
Poate că tocmai acesta e farmecul marilor vinuri albe. Nu încearcă să fie cele mai bune pentru toată lumea. Fiecare își spune propria poveste.
Astăzi Sauvignon Blanc domină preferințele unei noi generații, iar Chardonnay rămâne etalonul prestigiului. Rieslingul și Grauburgunder au ales însă un drum mai discret. Nu caută aplauzele tuturor, ci răbdarea celor dispuși să privească dincolo de etichetă.
În lumea vinului există două feluri de succes. Unul se măsoară în sticle vândute. Celălalt, în sticle păstrate. Primul aparține modei. Al doilea aparține timpului. Dacă Sauvignon Blanc câștigă popularitatea, iar Chardonnay prestigiul, Rieslingul are un singur adversar: timpul. Iar timpul e, de cele mai multe ori, cel care îi dă dreptate.
Salman Rushdie observa recent că AI nu poate crea ceea ce nu a mai fost creat vreodată — iar aceasta este esența artei: descoperirea a ceva cu adevărat nou. Dar limitele ei nu se opresc aici. AI nu poate face nici un Riesling sec ca pe Mosela. Nici un Grauburgunder. Pentru că unele lucruri nu se nasc din algoritmi, ci din loc, timp și răbdare.
Citește pe Antena3.ro
