Jeffrey A. Young și Janet S. Klosko sunt cercetătorii care au identificat și clasificat cele mai des întâlnite situații care generează frustrări, temeri, ezitări, dependențe, tulburări de comportament ce sfârșesc prin a ne depărta de semenii noștri. Le descriem, succint, mai jos.
1. Izolarea socială
„Izolarea socială se referă la conexiunile cu prieteni și grupuri de persoane. Are de-a face cu sentimentul că sunteți diferit și izolat de restul lumii. Dacă vi se aplică această capcană mentală, în copilărie v-ați simțit exclus de colegi. Ca adult, v-ați menținut în această capcană mai ales prin comportamentul de evitare. Evitați să socializați în grupuri și să vă faceți prieteni. Este posibil să vă fi simțit izolat întrucât copiii respingeau ceva ce făcea parte din identitatea dumneavoastră. Prin urmare, v-ați simțit indezirabil din punct de vedere social”, apreciază specialiștii.
Defecte de adult
În completare: „Ca adult, probabil simțiți că sunteți urât, că nu sunteți dorit din punct de vedere sexual, că aveți un statut social sub standard, că nu vă pricepeți să faceți conversație, că sunteți plicticos sau că aveți vreun defect de orice fel. Retrăiți respingerea din copilărie - vă simțiți inferior și vă comportați ca atare în diverse contexte sociale. Nu este întotdeauna evident când cineva suferă de capcana izolării sociale. Multe persoane prinse în această capcană se simt confortabil în situații intime și au abilități sociale. Capcana poate să nu fie vizibilă în relațiile personale. Ne uimește uneori să constatăm cât de anxioase și izolate se simt aceste persoane când se află la o petrecere, la cursuri, la întruniri sau la serviciu. Par mereu neliniștite, de parcă ar căuta un loc căruia să-i aparțină”.
2. Deficiența
„Această capcană - a urmat psihoterapeutul Jeffrey A. Young - se referă la sentimentul că aveți un defect, o deficiență interioară. Sunteți convins că nimeni nu ar putea să vă iubească dacă v-ar cunoaște cu adevărat. Deficiența dumneavoastră ar fi dată în vileag. În copilărie, nu ați simțit că familia vă respecta felul de a fi. În schimb, erați criticat pentru așa-zise defecte. Vă învinuiați de unul singur - simțeați că nu meritați afecțiunea nimănui. Ca adult, vă este teamă de dragoste. Vi se pare greu de crezut că cei apropiați vă apreciază, deci vă așteptați la respingere”.
3. Eșecul
„Capcana eșecului - a sesizat la rândul ei psihoterapeuta Janet S. Klosko - reprezintă credința că nu sunteți suficient de performant la școală, la muncă, la sport și în alte asemenea domenii. Credeți că ați eșuat, comparativ cu colegii. În copilărie, ceilalți v-au făcut să vă simțiți inferior din cauză că nu ați avut succesele așteptate. Este posibil să fi avut dificultăți de învățare sau să nu fi deprins niciodată disciplina necesară pentru a stăpâni abilități importante, cum ar fi cititul. Ceilalți copii erau mereu mai buni. Vi se spunea că sunteți prost, netalentat sau leneș. Ca adult, vă mențineți în această capcană, exagerând dimensiunile eșecului și comportându-vă astfel încât să prelungiți starea de eșec”.
4. Subjugarea
„Când sunteți prins în această capcană - a adăugat Janet S. Klosko -, vă sacrificați propriile nevoi și dorințe pentru a le face pe plac celorlalți sau pentru a împlini nevoile altor persoane. Le permiteți celorlalți să vă controleze. Faceți acest lucru atât din sentimentul de vinovăție - că le faceți un rău altora dacă vă puneți pe dumneavoastră pe primul plan - cât și din teama că veți fi pedepsit sau părăsit, dacă nu vă supuneți celorlalți. În copilărie, cineva apropiat, probabil un părinte, v-a făcut să vă simțiți subjugat. Ca adult, vă implicați mereu în relații cu persoane dominatoare, dornice de control și cărora vă supuneți de unul singur, sau intrați în relații cu persoane care se agață de dumneavoastră și au prea multe probleme personale pentru a vă putea răsplăti”.
5. Standardele nerealiste
„Dacă sunteți prins în capcana standardelor nerealiste, faceți eforturi permanente de a atinge niște standarde autoimpuse extrem de înalte. Puneți accent în mod excesiv pe statut, bani, realizări, frumusețe, ordine sau recunoaștere, în detrimentul fericirii, plăcerii, sănătății, satisfacției personale sau relațiilor satisfăcătoare. Probabil aplicați aceleași standarde rigide și altor persoane și le judecați foarte sever. În copilărie, ceilalți se așteptau mereu să dovediți că sunteți cel mai bun și ați fost învățat că orice altceva reprezenta un eșec. Ați ajuns la concluzia că nimic din ce făceați nu era suficient de bun”, a mai relevat psihoterapeutul Jeffrey A. Young.
6. Revendicarea de drepturi personale
„Revendicarea de drepturi personale are de-a face cu abilitatea de a accepta limite realiste în viață. Cei care sunt prinși în această capcană se simt speciali. Insistă să li se dea dreptul să facă, să spună sau să aibă imediat orice doresc. Desconsideră ceea ce altora li se pare rezonabil sau ceea ce este de fapt fezabil, disprețuiesc timpul sau răbdarea necesare, precum și prețul pe care îl au de plătit ceilalți. Au probleme de autodisciplină. Multe dintre persoanele care suferă de această capcană au fost răsfățate în copilărie. În calitate de adulți, încă se enervează când nu obțin ceea ce vor”, a încheiat Jeffrey A. Young.
„Ca adult, probabil simțiți că sunteți urât, că nu sunteți dorit din punct de vedere sexual, că aveți un statut social sub standard”, Jeffrey A. Young, psihoterapeut