Zgârcenia aşternută peste mintea cuplului Ceauşescu îi exasperase pe români: se sculau la 2 noaptea ca să prindă o sticlă cu lapte, în pungile venite de la fermele de găini erau puse doar gheare şi gâturi, pensionarii şi copiii se înfofoleau cu pulovere groase pentru a compensa caloriferele reci ca o noapte polară. Unii artişti, cu conştiinţa neanesteziată, strecurau în rolurile, în cupletele lor, şi vorbe „developând” stupidităţile ordinelor Cabinetelor unu şi doi. Dar ce te faci cu cenzura? Activişti încuiaţi îşi ascuţeau satârul să reteze observaţiile curajoase. Amza Pellea accelera şi mai mult vorbirea pripită oltenească în momentul în care se apropiau acele fraze din îndrăgitele lui cuplete cu Sucă, tocmai când venea vorba de Leana lu' Zăpăcitu, şi atrăgea atenţia făcând cu ochiul şi mişcându-şi mustaţa hazlie. Scriitor cu vervă, autor de cuplete pişcătoare, Puiu Maximilian o întreba pe soaţa lui, Stela Popescu, când se întorcea de la cumpărături din piaţă, ce porcării au mai făcut în sfera alimentelor atoateştiutorii Ceauşescu. Apoi, şarja cu acid mult în unele versuri din cupletele de la Grădina Boema, acolo se depresuriza nemulţumirea clocotitoare a românilor. Înainte de premieră, veneau activiştii să dea aprobare la revista de la Boema. Deştepţi şi inventivi, artiştii puseseră la cale o metodă de a-i deruta pe activiştii cu cenzura la purtător. Când se apropiau replicile picante politic, spre rândurile cu politruci pornea un pâlc de fete frumoase, sexi, care cu tocurile lor de 12 centimetri scârţâiau pietrişul din Grădina Boema, aduceau cafele şi activiştii nu mai erau atenţi la texte. Ceauşeştii personal au interzis premiera filmului „Mircea” la cinematograful Patria. Sergiu Nicolaescu nu respectase dorinţa lui Ceauşescu ca tiradele Domnitorului să semene cu discursurile lui la congresele partidului. L-au chemat pe Nicolaescu la C.C., la muştruluială, însă regizorul care realiza şi filme cu nemţii n-a venit. Era însă decembrie 1989, se mişca Revoluţia, şi Sergiu a făcut premiera la Oradea.